Reprezentanţii Centrului de Resurse Juridice (CRJ) au organizat în perioada septembrie – noiembrie 2022 mai multe vizite de monitorizare inopinate în centre rezidenţiale private (ONG și SRL) dar finanțate și din surse publice, de îngrijire socială pentru persoanele cu dizabilități intelectuale şi/sau psihosociale din judeţul Ilfov.
Raportul de faţă prezintă constatările CRJ ca urmare a vizitei realizate în data de 7 septembrie 2022 la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sfântul Gabriel cel Viteaz” din com. Voluntari, jud. Ilfov.
Extras din Raportul de monitorizare:
Viața rezidenților în spațiile de cazare.
Indiferent de condițiile de viață (camere cu jaluzele roz sau în spații de la subsolul clădirii), instituționalizarea persoanelor pe motiv de dizabilitate intelectuale și/sau psihosocială reprezintă o faptă de discriminare și trebuie sancționată conform legii. Persoanele cu dizabilități trebuie informate, consiliate, asistate să trăiască în comunitate, acolo unde, când și cu cine își doresc.
În niciun moment, CRJ nu a sesizat din discuțiile cu angajatele acestui centru sau chiar cu conducerea, intenția de a contribui la incluziunea în comunitate a acestor persoane. Este cel puțin surprinzătoare decizia unor direcții generale de asistență socială și protecție a copilului de a contracta servicii sociale în acest tip de locații, în condițiile în care Guvernul României a adoptat Strategia națională a persoanelor cu dizabilități.
Nu există nicio scuză legală sau umană care să permită unui stat închiderea de peste 22 de ani a unor persoane într-un spital de psihiatrie în care descriu condiții improprii și mai apoi închiderea într-un alt spațiu numit centru social. Persoanele cu dizabilități au dreptul să fie susținute, pregătite, ajutate să ducă o viață demnă.
Rezidenții întâlniți de echipa CRJ în acest centru, aveau un aspect neîngrijit, erau foarte slabi, triști sau resemnați cu faptul că oricum nu au avut o altă soluție. Descrierea spațiilor de cazare din paragrafele următoare nu reprezintă intenția CRJ de a invita la îmbunătățirea condițiilor de viață, ci la un apel la asigurarea de servicii de calitate, conform legii – În comunitate, cu personal adecvat.
Centrul „Sfântul Gabriel cel Viteaz” funcționează într-o vilă cu subsol, parter, etajul 1 și o mansardă. Are o curte placată cu piatră la intrare și în spate un spațiu tip grădină neamenajată. Toate camerele au un aspect șters, fără lucruri personale, impresia fiind de spațiu locuit temporar, tip spital.
Pe saltelele de pe paturi se poate observa folia de plastic, unii dintre rezidenți dormind direct pe aceasta (saltele nu au huse care să le protejeze și atunci când se mișcă, cearșafurile cad sau se adună într-o parte și rămân pe folia de plastic).
La mansardă, în spațiul deschis tip hol erau amplasate 4 paturi în care se aflau persoane imobilizate. Dintr-o altă încăpere, tot din mansardă, a ieșit o tânără care părea sedată, nu se putea ține pe picioare. A repetat de câteva ori că nu cunoaște motivul pentru care este acolo, crede că mama ei a decedat și așa a ajuns în spital și apoi în centrul acesta. A implorat plângând să fie luată de acolo.
La subsol este o încăpere placată cu gresie, goală și cu o deschizătură de dimensiunea unei guri de aerisire, nu mai lată de o palmă. Pe ușa de acces în această cameră era lipit un afiș cu mesajul „IZOLATOR”.
Referitor la izolator, asistenta socială a declarat că:
„A stat un om cand a fost adus de la spital.
Nu stau aici pentru comportament agresiv deoarece medicul îi spune asistentei ce să le dea sa îi liniștească. Izolatorul e doar pentru cazuri medicale, atunci când vin de la spital.”„Când nu ne mai înțelegem cu ei, chemăm salvarea, sunt duși la spital.”
La Centrul „Sfântul Gabriel cel Viteaz”, CRJ nu a primit nicio acuzație de maltratare fizică a rezidenților de către personal; cu toate acestea CRJ a observat 9 rezidenţi care erau cazaţi în subsolul clădirii şi a primit informaţii care ridică suspiciuni privitoare la condiţiile în care au decedat cel puţin doi dintre rezidenţii transferaţi în acest centru.
Un rezident a relatat că a ajuns la Sf. Gabriel cel Viteaz din căminul Bălăceanca unde a stat 8 ani, anterior petrecând aproape 4 ani în Spitalul de psihiatrie din Bălăceanca.
„Aici m-a adus mașina de la cămin. Nu știam unde o sa vin. Pastrează legătura cu mama și sora. E din sectorul 3. Are telefon dar nu a plătit internetul. Încă nu am ieșit pe stradă pentru că trebuie să dea mama o declarație că am voie.” .
Un domn povestește că își ocupă timpul fumând și încheie: „Am 22 de ani la Bălăceanca, doamnă!. Nu m-am înțeles cu familia. E bine să fii liber…”. Relatează „procedura transferului” Bălăceanca – Centrul Sf. Gabriel cel Viteaz:
„Mi-am făcut bagajul înainte cu o zi. Am venit în mașină cu un coleg de cămin de la Bălăceanca și cu șoferul. Am auzit de căminul din Voluntari, dar nu știam locul. Ajuns aici, ca la orice spital, înainte de a fi internat, am fost controlat de păduchi, oricum eram tuns scurt. Am fost dus la baie de o femeie care m-a supravegheat până m-am spălat. Mi-au dat haine curate și mi-au arătat unde trebuie să stau. Nu am ce să spun. Trebuie să fim înțelegători cu ce primim”.
De sus de pe holul de la etaj, împrejmuit cu bare de metal până la tavan, se văd așezați pe canapelele din hol / sală de mese, mai mulți rezidenți îmbrăcați sumar și sărăcăcios (haine vechi, unele treninguri decolorate probabil de la multele spălări, pantaloni legați cu șireturi, bluze care atârnă pe mulți dintre ei). Cei mai mulți rezidenți, femei și bărbați, sunt tunși scurt, cu mașina de tuns pentru bărbați. Majoritatea au un aspect firav, foarte slabi. Se aude cum îngrijitoarea le spune
„Cine e cuminte le dă mama biscuiți”.
„Un elefant se legăna, a mai chemat un elefant, doi elefanți se legănau…”
Rezidenții au în jur de 30 – 50 ani.
În Centrul „Sfântul Gabriel cel Viteaz” am identificat doar 1 infirmier, 1 asistent medical, 1 asistent social și 1 administrator, aceste persoane fiind responsabile de cei 27 de rezidenți;
Din discuțiile purtate cu acestea, în afară de asistentul medical, toți ceilalți angajați nu aveau experiență în lucrul cu persoane cu dizabilități. Precizăm că în acest centru locuiesc câțiva rezidenți care prezintă dizabilități severe și care necesită asistență și îngrijire adaptată nevoilor lor. Considerăm că personalul ar fi trebuit format corespunzător și ar fi trebuit recrutat pe baza unei experiențe similare în lucrul cu persoane cu dizabilități intelectuale sau psihosociale.
CRJ observă că lipsa informațiilor despre nevoile rezidenților, lipsa personalului și a cunoștințelor de specialitate sunt în măsură să contribuie la degradarea stării emoționale și de sănătate mintală a acestora. Infantilizarea, tratarea rezidenților adulți într-un serviciu social, la fel ca pe beneficiarii unui serviciu de tip „creșă”, este în afara obligațiilor asumate pe plan intern și internațional.
Solicitări adresate instituțiilor care au competențe în materie:
- Solicităm Președintelui ANPDPD și directorului ANPIS să verifice legalitatea procedurilor de transfer și a prezenței persoanelor cu dizabilități intelectuale/psihosociale în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sfântul Gabriel cel Viteaz”; asigurarea că toți rezidenții din acest centru vor beneficia de servicii de calitate, adecvate și de o manieră urgentă ÎN comunitate și nu centre de dimensiuni mai mici care contribuie la degradarea stării fizice și psihice a rezidenților. Asigurarea că niciun rezident nu va fi sancționat pentru că a discutat cu reprezentanții CRJ.
- Solicităm Ministrului Sănătății să verifice dacă este respectată procedura de menținere a internării nevoluntare pentru persoanele internate la Spitalul Bălăceanca;
- Solicităm Directorului DGASPC Ilfov să verifice modalitatea în care sunt instituționalizați rezidenții din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sfântul Gabriel cel Viteaz” – având în vedere suspiciunile de instituționalizare arbitrară și cu luarea în considerare a condamnării României în cazul N. contra România;
- Solicităm Ministerului Public să cerceteze faptul că în centrele din România sunt cazuri de „moarte suspectă” care nu sunt înregistrate și investigate corespunzător – cu luarea în considerare a condamnării României în cazul CRJ în numele dlui V. Câmpeanu c. România;
- Solicităm Ministerului Muncii și ANPDPD să facă publice și transparente procedurile de transfer al beneficiarilor dintr-un centru în altul, numărul beneficiarilor din fiecare centru (inclusiv din centrele care funcționează pe bază de licență provizorie), locul de proveniență al beneficiarilor și cine răspunde pentru serviciile puse la dispoziția acestora. De asemenea, solicităm Ministerului Muncii și Consiliului de Monitorizare să pună la dispoziția Ministerului Public date referitoare la decesele înregistrate în centrele private finanțate din fonduri publice și/sau private (număr, cauze) dar și date privind numărul persoanelor cu dizabilități instituționalizate în centrele pentru persoane vârstnice.
