- INTRODUCERE
În ciuda aparentei preocupări[1] a legiuitorului român față de interzicerea segregării școlare a romilor, realitatea curentă indică insuficiența mecanismelor de prevenție și combatere a fenomenului de excluziune a copiilor romi din sistemul educațional. Astfel, deși dreptul la învățătură este consacrat la nivel constituțional[2], iar enunțarea accesului liber la educație poate părea un truism, în luna februarie a anului 2024 Ministerul Educației constata încălcări manifeste ale legislației privind segregarea școlară, fără să aplice vreo sancțiune[3]. Totodată, rapoarte ale organizațiilor specializate indică faptul că unele inspectorate școlare județene de resort configurează circumscripțiile școlare astfel încât concentrarea elevilor de etnie romă într-o singură unitate de învățământ să se realizeze în mod natural, fără ca instrumentele legislative actuale să poată combate acest fenomen[4].
Situația este și mai îngrijorătoare având în vedere că, la nivel european, romii continuă să fie cea mai discriminată minoritate[5], iar accesul tinerilor romi la educație este restricționat în mod drastic prin pasivitatea autorităților de a remedia segregarea din mediul școlar[6].
După cum vom expune pe larg în ceea ce urmează, preocuparea legiuitorului pentru subiectul segregării romilor în școli este una aparentă; astfel, chiar dacă există, în mod formal, legislație relevantă, vom observa faptul că, de cele mai multe ori, normele în vigoare sunt lipsite de eficiență și nu au asociate sancțiuni pentru nerespectarea acestora. De altfel, prima notificare a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului prin care a fost condamnată segregarea școlară (notificare nr. 29323) și s-a solicitat elaborarea unor strategii eficiente de desegregare datează din aprilie 2004, iar primul Ordin privind interzicerea segregării școlare din 2007 – de atunci, nu s-au înregistrat progrese semnificative pe această temă.
În acest context, prezenta opinie își propune să analizeze măsura în care mecanismele legislative actuale răspund nevoii de a combate inechitățile din sistemul de învățământ pentru elevii romi. Totodată, anticipând insuficiența și ineficiența cadrului legal curent, ne propunem să formulăm un set de recomandări menite să reducă și, în final, să stopeze în mod efectiv fenomenul segregării școlare a romilor.
- CADRUL LEGISLATIV NAȚIONAL
O primă vedere asupra cadrului legal actual în materia segregării școlare relevă un fond legislativ stufos. Astfel, printre principalele reglementări relevante se remarcă:
- Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6134/2016 privind interzicerea segregării şcolare în unităţile de învăţământ preuniversitar
Conform acestui act normativ, Prevenirea şi eliminarea fenomenelor de segregare şcolară constituie o condiţie imperativă pentru implementarea principiilor şcolii incluzive.
Totuși, dincolo de definirea segregării școlare prin raportare la diferite criterii (e.g. apartenență la un grup etnic, dizabilități, criteriul performanțelor școlare) și constituirea Comisiei Naționale pentru Desegregare și Incluziune Educațională, trebuie observat că actul normativ păstrează un caracter superficial, instituind o serie de obligații generice în sarcina inspectoratelor școlare județene și a comisiei școlare.
Mai mult decât atât, sancțiunile sunt reglementate doar formal, întrucât se precizează că eventualele încălcări ale ordinului atrag răspunderea disciplinară și patrimonială, în conformitate cu art. 280 şi următoarele din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011[7]. Prin urmare, deși, la nivel declarativ, legiuitorul califică segregarea ca fiind o formă gravă de discriminare[8], concluzionăm că nu s-a apreciat ca fiind oportună sancționarea mai energică a persoanelor care contribuie la menținerea și răspândirea acestui fenomen.
- Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice 6158/2016 privind aprobarea Planului de acţiune pentru desegregare şcolară şi creşterea calităţii educaţionale în unităţile de învăţământ preuniversitar din România
Considerentele Planului de acțiune din 2016 menționau că fenomenele de segregare şcolară au fost insuficient analizate, nu au făcut obiectul unor evaluări sistematice, iar cadrul juridic în vigoare a fost prea puţin folosit pentru implementarea unor măsuri consecvente privind desegregarea şcolară. Drept urmare, planul de acțiune prevedea o serie de obiective cu termen-limită de implementare în octombrie 2017, printre care (i) Dezvoltarea unor măsuri complementare de prevenire şi combatere a discriminării sau segregării şcolare în unităţile de învăţământ din România sau (ii) Promovarea stimei de sine şi a educaţiei incluzive prin activităţi centrate pe nevoile elevului.
Similar legislației analizate anterior, obiectivele avute în vedere de legiuitor sunt extrem de vagi și generice, lipsind, printre altele (i) descrierea stării de fapt care a determinat necesitatea planului de acțiune prin raportare la date concrete, statistici privind ponderea situațiilor de segregare școlară și localizarea acestora și (ii) obiective cuantificabile, a căror procent de îndeplinire să poată fi monitorizat în mod efectiv.
Succesiunea ulterioară de acte normative similare planului de acțiune relevă că, în prezent, nu există diferențe semnificative față de anul 2016.
- Ordinul Ministerului Educației și Cercetării 5633/2019 pentru aprobarea Metodologiei de monitorizare a segregării şcolare în învăţământul preuniversitar
Metodologia din 2019 propune, cu caracter de noutate, un sistem de scoring al unităților de învățământ pentru determinarea riscului de segregare școlară, indicatorii avuți în vedere vizând elevii, statutul socio-economic al familiilor elevilor, organizarea administrativă, dotările și atmosfera unităților de învățământ. Totuși, consecințele înregistrării unui risc maxim de segregare școlară nu sunt clar definite. Mai mult decât atât, Metodologia prevede că refuzul unității de învățământ de a monitoriza formele de segregare școlară, de a raporta datele necesare ori fapta de a raporta eronat, cu rea credință, indicatorii urmăriți, atrage aplicarea scorului maxim de risc de segregare școlară pentru respectiva unitate.
În lipsa transparenței inspectoratelor școlare județene și a Comisiilor Naționale cu privire la datele raportate (i.e. riscul de segregare școlară și datele pe baza cărora acesta a fost determinat nu sunt diseminate în mod public), putem intui faptul că, în lipsa unor sancțiuni energice pentru înregistrarea riscului maxim de segregare școlară, unitățile de învățământ pot prefera inclusiv omisiunea colectării și raportării datelor relevante privind segregarea școlară.
Remarcăm, de asemenea, lipsa preocupării legiuitorului pentru asigurarea posibilității concrete ca datele să fie raportate în siguranță de către elevi și familii. Astfel, stigmatizarea sistemică a grupurilor vulnerabile la segregare poate determina o reticență de a raporta apartenența la un grup etnic sau existența unei dizabilități. Sub acest aspect, Metodologia prevede că unitățile de învățământ pot invoca, drept motiv pentru neraportarea scorului de segregare, refuzul elevilor/părinților/tutorilor de a oferi informațiile solicitate – or, în lipsa unui cadru strict de colectare a acestor date (e.g. modul în care sunt solicitate), apare riscul unor atitudini ostile sau deficiențe în comunicarea cu personalul abilitat cu prelucrarea de date.
- Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale pentru Desegregare Școlară, 2024
Cea mai recentă inițiativă legislativă este reprezentată de reglementarea condițiilor de funcționare a Comisiei Naționale de Desegregare Școlară. Întrucât Regulamentul a fost publicat în Monitorul Oficial abia la data de 26 ianuarie 2024, activitatea Comisiei Naționale nu a fost raportată până la momentul redactării prezentei opinii. Totuși, trebuie observat că rolul Comisiei Naționale este unul pur consultativ, aceasta fiind abilitată să elaboreze și să implementeze Planul de acțiune pentru desegregare, precum și să propună Ministerului de resort aplicarea de sancțiuni pentru cazurile de segregare identificate.
Totodată, ordinul abrogă legislația aplicabilă antecesoarei Comisiei nou-înființate i.e. Comisia Națională pentru Desegregare şi Incluziune Educaţională.
Sintetizând analiza redată mai sus, se poate observa cu ușurință că legislația relevantă este generică, fiind dominată de obligații lipsite de sancțiuni concrete. Astfel, poate fi intuită lipsa unei intenții reale ori a interesului autorităților de a implementa măsuri adecvate pentru combaterea segregării în școli, actele normative adoptate având, aparent, scopul de a marca în mod formal îndeplinirea unor obiective legislative. Totodată, lipsa de precizie legislativă, respectiv abundența de atribuții similare sau chiar identice date în sarcina unităților de învățământ și a inspectoratelor școlare județene nu fac decât să îngreuneze identificarea persoanelor responsabile de încălcările aduse legislației, dar și a cauzelor determinante, întrucât declinarea responsabilității de la o instituție la alta este extrem de facilă.
- APLICAREA INEFICIENTĂ A INSTRUMENTELOR LEGISLATIVE NAȚIONALE
Dincolo de deficiențele legislative identificate, nici aplicarea instrumentelor legislative existente nu prezintă eficiență. Astfel, la finalul anului 2023, o publicație de presă locală[9] sesiza neregulile grave de la nivelul Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Roman, unde copiii romi erau repartizați într-o singură clasă, astfel încât restul claselor să nu înregistreze elevi romi.
Ca urmare a mediatizării acestui caz, Ministerul Educației a vizitat unitatea școlară în speță, constatând că sesizarea privind posibila situație de segregare școlară se justifică, având în vederea ponderea mai mare de elevi romi aflați într-o singură clasă[10]. Totuși, măsurile dispuse de Ministerul Educației nu au cuprins nicio sancțiune, ci au vizat reluarea, cu titlu de recomandare, a unora dintre obligațiile legale care revin Inspectoratelor Școlare Județene și unităților de învățământ. Mai mult decât atât, deși aceeași publicație de presă notează că reprezentanții Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” au elaborat, aprobat și transmis în data de 16.01.2024 Planul de Desegregare Școlară, toți elevii romi ai școlii au rămas în aceeași clasă.
Cazul citat anterior este departe de a fi unul singular[11], presa relevând multiple situații similare care au beneficiat de atenția autorităților competente abia după ce au fost mediatizate. Or, este îngrijorător faptul că autoritățile de resort înțeleg să iasă din pasivitate abia ca urmare a presiunii publice, iar nu ca o exercitare firească a atribuțiilor care le revin.
Mai mult decât atât, apreciem că autoritățile de resort în materia educației nu creează un cadru favorabil conștientizării conduitelor discriminatorii împotriva romilor și nu cultivă o atitudine civică a elevilor și familiilor ne-rome de a se opune oricărui act de discriminare și segregare școlară. Cu titlu de exemplu, formulările discriminatorii la adresa minorității rome, incluse în manualele școlare, precum și prezentarea distorsionată a unor evenimente istorice marcante pentru comunitatea romă au ca efect, printre altele, trivializarea efectelor segregării romilor și normalizarea actelor de discriminare.
Nu în ultimul rând, considerăm că la nivelul unităților de învățământ ar trebui să existe canale sigure și confidențiale de sesizare a situațiilor de segregare școlară și a altor acte discriminatorii. În caz contrar, membrii organelor de conducere ale unităților de învățământ pot tinde la clasarea sau ascunderea sesizărilor, pentru a nu atrage aplicarea de sancțiuni asupra școlii ori a conducerii sale.
- PERSPECTIVA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
În ciuda aparentei lipse a preocupării autorităților naționale față de problema segregării școlare, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie este vastă. Or, chiar dacă o hotărâre a CEDO nu este pronunțată în contradictoriu cu România, interpretarea dată de Curte în analiza încălcărilor aduse Convenției constituie un precedent judiciar relevant pentru eventuale cauze ulterioare în care România ar putea fi parte. Astfel, în cauza Elmazova și alții împotriva Macedoniei[12], situația de fapt viza diferența de tratament dintre elevii macedoneni și elevii romi la înscrierea la școlile din Macedonia de Nord. Astfel, prin restricționarea posibilității elevilor romi de a se înscrie la o anumită școală, și prin aprobarea de transferuri școlare doar în favoarea copiilor macedoneni, s-a ajuns în situația ca, în anul școlar 2018/2019, o școală publică să înregistreze peste 80% de elevi romi, fiind denumită informal școala romă.
Totodată, Curtea a reținut că, deși conducerea școlii a conștientizat caracterul nelegal al situației create, redistribuirea firească a elevilor nu a fost posibilă din cauza opoziției părinților elevilor macedoneni. Opoziția părinților, precum și faptul că nu a fost demonstrată deficiența calitativă a actului de educație furnizat în școala vizată, a determinat instanța supremă din Macedonia de Nord să respingă cererile formulate în interesul elevilor romi. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut vădita încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind subliniată necesitatea unor mecanisme eficiente de desegregare școlară.
- CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Concluziile prezentei opinii vizează, în primul rând, insuficiența unor mecanisme concrete de (i) măsurare a fenomenului segregării școlare, (ii) combatere a segregării școlare și (iii) sancționare a actelor care favorizează sau conduc la segregare școlară. Abundența legislativă ar putea fi abandonată în favoarea unor dispoziții clare, suple și care să aibă vocația de a fi puse în mod efectiv în aplicare.
Mai mult decât atât, apreciem ca fiind oportune următoarele măsuri:
- Transparentizarea datelor privind situația elevilor romi în școli și a scorurilor de segregare școlară ale unităților de învățământ, prin publicare pe paginile de internet ale fiecărui Inspectorat Școlar Județean,
- Instituirea de sancțiuni clare în sarcina conducerii unităților de învățământ și a cadrelor didactice care încalcă legislația privind segregarea școlară, prin neraportarea situațiilor de segregare sau favorizare a unor astfel de contexte,
- Reglementarea unor mecanisme de colaborare între autoritățile de resort și membrii societății civile rome – e.g. suplimentarea numărului de membri din partea societății civile în cadrul Comisiei Naționale pentru Desegregare Școlară,
- Instituirea unor canale de raportare sigure și confidențiale, prin intermediul cărora elevii și părinții să poată sesiza situațiile de segregare școlară și alte acte de discriminare,
- Revizuirea imediată a programei și manualelor școlare, prin eliminarea oricăror mențiuni discriminatorii, nereale ori distorsionate cu privire la istoria și identitatea romilor.
[1] Paragraful 2 al prezentului document descrie succint cadrul legislativ actual.
[2] Art. 32 din Constituția României
(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala.
(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii.
(5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.
[3] https://romantv.ro/2024/02/08/ministerul-educatiei-confirma-ca-la-scoala-mihai-eminescu-s-a-facut-segregare-a-elevilor-romi/
[4] acest tip de segregare se referă la situația în care elevii având anumite caracteristici (precum o anumită etnie, un anumit statut socio-economic, dizabilitate, situație școlară deficitară etc. – prevăzute de actele normative în vigoare care își propun combaterea segregării școlare) ajung să fie distribuiți în anumite unități școlare prin desenarea circumscripțiilor școlare a unor școli învecinate astfel încât să fie generată segregare școlară – concentrare a elevilor similari din punct de vedere al criteriilor menționate în aceeași școală, prin excluderea rezidenței lor din circumscripția unei alte școli de care erau, poate, mai apropiați. […] O situație de acest gen a fost întâlnită […] în municipiul Iași. Este vorba mai exact de situația școlilor Titu Maiorescu Iaşi, respectiv Ion Neculce din Iași – CADO – Centrul de Advocacy și Drepturile Omului, Raport privind segregarea școlară în România, 2022.
[5] The Indepenent, Roma shown to be Europe’s poorest and most reviled people, 2012, accesibil la https://www.independent.co.uk/news/world/europe/roma-shown-to-be-europe-s-poorest-and-most-reviled-people-7609052.html, The Independent, ‘Church part of the problem’ in discrimination against Gypsy and Roma community, 2023, accesibil la https://www.independent.co.uk/news/uk/gypsy-england-london-union-chapel-highbury-b2270612.html.
[6] Pentru o analiză aprofundată a situației educației copiilor romi în România, a se vedea S. Barbu în C. David (coord.), Nediscriminarea în educație. O analiză a situației actuale din perspectiva nediscriminării în mai multe sectoare ale sistemului educațional românesc, 2020, p. 56 et. Seq.
[7] Conținutul Legii 1/2011 a fost parțial înlocuit cu dispozițiile Legii 198/2023 a învățământului preuniversitar.
[8] Art. 3 din Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6134/2016 privind interzicerea segregării şcolare în unităţile de învăţământ preuniversitar.
[9] https://romantv.ro/2023/11/24/putina-segregare-a-elevilor-pe-considerente-etnice-la-o-scoala-din-roman/.
[10] https://romantv.ro/2024/02/08/ministerul-educatiei-confirma-ca-la-scoala-mihai-eminescu-s-a-facut-segregare-a-elevilor-romi/.
[11] https://www.libertatea.ro/stiri/o-scoala-din-judetul-valcea-amendata-de-cncd-pentru-ca-elevii-au-fost-impartiti-in-clase-in-functie-de-etnie-si-domiciliu-4648581
[12] https://hudoc.echr.coe.int/fre?i=001-221503, disponibil în limba engleză.
