Astăzi, 16 iulie 2020, Curtea Constituțională a pronunțat cu unanimitate de voturi o decizie istorică[1] privind excepţia de neconstituţionalitate a art.164 alin.(1) din Codul civil privind punerea sub interdicție a persoanelor adulte cu dizabilități. În acest dosar, în 2017, CRJ a formulat Amicus Curiae în sprijinul reclamantului N.A. și în sprijinul excepției de neconstituționalitate a art. 1641 din Codul Civil privind punerea sub interdicție, arătând că acesta “nu respectă cerințele impuse de un tratat internațional de drepturile omului la care România este parte, […] este neconstituțional, întrucât contravine art. 11 alin. (1) (îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor impuse de tratatele internaționale) precum și art. 20 (supremația tratatelor internaționale de drepturile omului) din Constituție.”
Articolul 164 alin. 1: Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească.
Elemente esenţiale din dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale:
- Curtea a reținut încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.(3), art.16 și art.50, astfel cum se interpretează potrivit art.20 din Constituție și prin prisma art.12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
- În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reținut, în esență, că măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească prevăzută de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceasta nu ține cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice.
- Orice persoană trebuie să fie liberă să acționeze în vederea dezvoltării personalității sale, statul, în virtutea caracterului său social, având obligația de a reglementa un cadru normativ care să asigure respectarea individului, deplina exprimare a personalității cetățenilor, a drepturilor și libertăților lor, a șanselor egale, având ca rezultat respectarea demnității umane.
România este obligată să abroge punerea sub interdicție a persoanelor cu dizabilități încă din anul 2010, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Art. 12 al Convenției privind “Recunoașterea egală în fața legii” prevede că “persoanele cu dizabilități au dreptul la recunoașterea, oriunde s-ar afla, a capacității lor juridice.”
Abrogarea prevederilor legale privind punerea sub interdicție este recomandată de către Comitetul ONU privind privind drepturile persoanelor cu dizabilități[3], de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei[4] și de Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei[5].
Printre statele din regiune care au implementat art. 12 din CDPD abrogând dispozițiile legale privind punerea sub interdicție se numără Cehia, Letonia, Croația, Georgia, în timp ce în Bulgaria un proiect legislativ privind înlocuirea punerii sub interdicție cu servicii de sprijin în luarea deciziilor urmează să fie adoptat de Parlament.
Din datele colectate de CRJ, în România sunt aprox. 80 000 de persoane sunt puse sub interdicție. Dintre acestea, 3123 sunt persoane cu dizabilități care trăiesc în instituționalizate.
În cadrul supravegherii implementării hotărârii CEDO Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României[6], Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a statuat că “în conformitate cu actualul cadru legislativ, singura formă de ocrotire pentru adulții cu dizabilități mintale îi privează pe deplin de exercitarea drepturilor lor civile și politice”[7]. În cadrul demersurilor sale pentru implementarea acestei hotărâri, CRJ a organizat în cursul anului 2019, mai multe dezbateri regionale și o conferință internațională pe tema “Procesul de sprijinire a persoanelor cu dizabilităţi psihosociale şi intelectuale în luarea deciziilor: înlocuirea tutelei cu decizia asistată”[8], abordând tutela și punerea sub interdicție judecătorească din perspectiva drepturilor omului și a dreptului adulţilor cu dizabilități de a acționa în mod egal cu ceilalți în toate aspectele vieții.
Între timp, în februarie 2020, Judecătoria Sectorului 1 a pronunțat o sentință prin care a ridicat interdicția tânărului N.C. reprezentant de CRJ şi susţinut în comunitate de Asociaţia Proact Suport, întemeindu-și raționamentul, în parte, pe prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Instanța a apreciat că ridicarea interdicției și dezinstituționalizarea “au ca finalitate asigurarea unei vieți independente și a integrării în comunitate, elemente inerente ale dreptului fundamental la viață și la respectarea vieții private, și dovedesc că măsura interdicției reprezintă o ingerință care nu mai corespunde necesității imperioase într-o societate democratică”.
Dată fiind expertiza CRJ în domeniu și având în vedere interesul guvernului de a contribui la elaborarea unui cadru normativ adecvat, ne exprimăm disponibilitatea în vederea colaborării pentru elaborarea şi pilotarea noului cadru legal privind serviciile de sprijin în luarea deciziilor, în conformitate cu prevederile internaționale în materia drepturilor omului.
Decizia Curții Constituționale de astăzi constituie un ultim argument pentru obligația urgentă a României de a asigura recunoaşterea egală în faţa legii a tuturor persoanelor cu dizabilităţi şi prin înlocuirea tutelei acestora cu servicii de sprijin în luarea deciziilor. Aceasta reformă va reda libertatea persoanelor cu dizabilități de a decide pentru ele însele, având potențialul de a schimba viețile a zeci de mii de persoane puse sub interdicție sau în risc de a fi puse sub interdicție.
CRJ aşteaptă cu interes motivarea Curții Constituționale şi îl felicită pe avocatul Constantin Cojocariu, inițiatorul cererii de examinare a constituționalității Articolului 164§1 din Codul Civil privind procedura punerii sub interdicție, precum şi pe ceilalţi intervenienți.
__________________________________________
NOTE:
[1] https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-16-iulie-2020/
[2] https://www.crj.ro/punea-sub-interdictie-a-persoanelor-cu-dizabilitati-pe-rolul-ccr/
[3] General comment No. 1 (2014) Article 12: Equal recognition before the law, 19 May 2014, Committee on the Rights of Persons with Disabilities, Eleventh session 31 March–11 April 2014
[4] Recomandarea CM/Rec(2011)14 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind participarea persoanelor cu dizabilități la viața politică și publică
[5] Who gets to decide? Right to legal capacity for persons with intellectual and psychosocial disabilities
Issue Paper published by the Council of Europe Commissioner for Human Rights, Council of Europe Publishing, April 2012
[6] http://hudoc.exec.coe.int/eng?i=004-13375
[7] Decizia Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Del/Dec(2018)1331/H46-21, disponibilă la http://hudoc.exec.coe.int/eng?i=004-13375
[8] https://www.crj.ro/invitatie-dezbatere-procesul-de-sprijinire-a-persoanelor-cu-dizabilitati-psihosociale-si-intelectuale-in-luarea-deciziilor-inlocuirea-tutelei-cu-decizia-asistata/
