Astăzi, 29 aprilie 2022, la Budapesta, în cadrul proiectului „Voci pentru Justiție” în care Centrul de Resurse Juridice este partener, s-a discutat pe larg despre cele șapte rapoarte naționale care abordează modul în care sistemul de justiție tratează persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale, victime ale infracțiunilor. În conferința / webinar organizată de colegii de la Validity Foundation s-a detaliat modul în care sunt luate în considerare nevoile și experiențele persoanelor cu dizabilități din perspectiva Directivei privind Drepturile Victimelor din cadrul Uniunii Europene și cum este ea aplicată în cele șapte țări: Bulgaria, Cehia, Croația, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.
Rapoartele pun accent atât pe comunicarea eficientă între victimă și instituțiile statului, cât și pe accesul la informații. În cadrul webinarului, partenerii consorțiului și-au prezentat pe rând concluziile, numitorul comun fiind la nivel de mentalitate și viziune asupra persoanelor cu dizabilități victime ale infracțiunilor din partea actorilor statului implicați în procesul penal, acestea traducându-se în practici neglijente care se abat de la Directivă. Rapoartele arată că funcționarii statului implicați în procese ce au ca victime persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale nu se raportează într-un mod corect și demn față de acestea prin ignorarea și neacordarea de credibilitate, comunicarea neadaptată nevoilor individuale sau prin ignorarea calității de victimă.
Punctual, raportul național de cercetare din Bulgaria vorbește despre existența unor lacune sistemice semnificative care trebuie acoperite, atât pe plan național, dar și referitor la implementarea adecvată a Directivei privind Drepturile Victimelor. Totuși, cea mai presantă problemă observată este cea a neraportării infracțiunilor împotriva persoanelor cu dizabilități, acestea nefiind de multe ori considerate ca atare.
Raportul din Cehia atestă că deși există o bază promițătoare privind accesul victimelor cu dizabilități la justiție, mai sunt încă lucruri de îmbunătățit. Printre acestea amintim accesul la asistență juridică gratuită gratuită pentru victimele cele mai vulnerabile, o rețea formată din organizații de suport și centre pentru victime cu dizabilități intelectuale și psihosociale, dar și colectarea de date cu privire la acestea.
Raportul național din Croația adresează lipsa de cunoștințe și aptitudini a autorităților în lucrul cu persoanele cu dizabilități, în special în evaluarea individuală a nevoilor acestora, existând în teorie, deși în practică nu se regăsește.O altă problemă este reprezentată de lipsa spațiilor sigure de locuit pentru victimele violenței domestice, în special în cazul persoanelor cu dizabilități.
În Lituania, problemele identificate se referă la lipsa atitudinii umane și respectuoase în lucrul și interacționarea cu persoanele cu dizabilități, precum și o comunicare neadaptată în sensul unui limbaj greoi, inaccesibil. S-a putut observa și lipsa unui sprijin generalizat și a informațiilor legate de procedurile penale, victimele neștiind traseul procedural.
Raportul din România realizat de Centrul de Resurse Juridice (disponibil în română, engleză, format ușor de înțeles, engleză) subliniază lipsa de suport pe care victimele cu dizabilități ale infracțiunilor o resimt, incluzând dificultăți de a beneficia de asistență juridică gratuită, dar și de sprijin juridic de către avocați sau consilieri specializați. Problematice sunt și interacțiunile poliției și a personalului din instanțele judecătorești cu victimele cu dizabilități, fiind de multe ori traumatizante pentru acestea.
Raportul din Slovacia surprinde de asemenea lipsa unei asistențe juridice adecvate, aceasta fiind îngreunată de diversele condiții de accesibilitate prezente. Consemnată este și lipsa acordării unui suport adecvat de către autoritățile statului, fiind necesare schimbări structurale.
Raportul din Slovenia atinge lipsa accesului la informații pentru persoanele cu dizabilități victime ale infracțiunilor, atât sub aspectul inexistenei lor, cât și ca adaptare. În general, aceste persoane au un acces redus la justiție.
Mai multe despre fiecare raport din cele șapte țări, aici.
Rapoartele sunt și în format ușor de înțeles.
Printre ideile prezentate azi, amintim: sistemul de justiție nu se concentrează pe nevoile persoanelor cu dizabilități, există o lipsă de înțelegere la nivelul întregii comunități și mai ales că trebuie să fim incluzivi, să nu facem nimic fără persoanele cu dizabilități.
Astfel, persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale victime ale infracțiunilor au dreptul la un proces de justiție echitabil și adaptat nevoilor lor, incluzând o comunicare adaptată pe durata întregului demers, precum și oferirea de informații într-un mod accesibil și ușor de înțeles. Autoritățile trebuie să fie informate și pregătite în raport cu aceste aspecte, iar cadrul legal național trebuie să fie convergent cu legislația internațională, cu Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, precum Directiva privind Drepturile Victimelor din cadrul Uniunii Europene.
„Trebuie să asigurăm accesul efectiv la justiție persoanelor cu dizabilități pentru că se află într-o poziție vulnerabilă, sunt mai puțin vizibile, sunt de prea multe ori în afara comunității.” (Oana Dodu, CRJ)
