GHID DE REFERINȚĂ în materia dizabilității: orientări practice

Context

Indiferent dacă sunt victime, martori sau presupuși autori ai unei infracțiuni, persoanele cu dizabilități pot avea, în funcție de dizabilități, dificultăți semnificative în ceea ce privește accesul la justiție și relația cu actorii din domeniul justiție penale (AJP). În timp ce se raportează că sunt de patru și până la zece ori mai expuse violenței (inclusiv sexuale) decât persoanele fără dizabilități^[1], persoanele cu dizabilități psihosociale și intelectuale – în special cele plasate în medii rezidențiale^[2] – se confruntă cu o excludere severă din procesele de justiție și cu încălcări ale dreptului lor la un proces echitabil^[3]. Legile desuete care nu le recunosc capacitatea juridică și, în consecință, le refuză dreptul de a participa la un proces și de a depune mărturii, omisiunea de a detecta dizabilitatea și de a oferi sprijinul necesar pentru a avea acces la informații și a comunica, lipsa adaptărilor procedurale, lipsa de specializare și de formare^[4], barierele derivate din atitudinile majorității actorilor care participă la procesul penal și lipsa accesului la consiliere juridică eficientă se numără printre provocările sistemice cu care se confruntă persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale care trăiesc în UE și care participă la proceduri penale^[5].

În același timp, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități[6]  (CDPD), care a fost ratificată de Uniunea Europeană[7] și de toate statele sale membre fără rezerve[8], impune statelor obligații semnificative de a identifica și elimina obstacolele sau barierele și de a lua măsuri proactive și sistemice pentru a se asigura că toate persoanele cu dizabilități își pot exercita în mod egal dreptul de acces la justiție. Cu toate acestea, deși directivele UE relevante[9] și cadrele juridice ale statelor membre recunosc necesitatea de a sprijini accesul la justiție al persoanelor cu dizabilități auditive, senzoriale sau fizice, legislația nu se referă la nevoile și barierele specifice ale persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că – de foarte multe ori – același tip de măsuri sunt prevăzute pe parcursul procedurilor penale pentru alte grupuri vulnerabile, cum ar fi minorii sau femeile-victime ale violenței domestice sau sexuale.[10] Pentru puținele state care au instituit mecanisme de sprijin, măsurile se extind doar la persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale care participă la proceduri în calitate de victime, lăsând în afara lor alți participanți[11]. Există, de asemenea, țări care au trecut la reglementarea unora dintre aceste mecanisme de sprijin de importanță vitală, permițând AJP să utilizeze serviciile unui facilitator profesionist care evaluează nevoile participanților și efectuează sarcinile de adaptare[12] sau să utilizeze documente procedurale redactate în limbaj accesibil[13] .

În ciuda acestor neajunsuri, constatăm că mulți AJP din toate țările evaluate continuă să ofere măsuri de sprijin participanților la procedurile penale cu dizabilități intelectuale și psihosociale, inclusive suspecților și inculpaților. În ciuda lipsei legislației și a reglementărilor naționale necesare, AJP utilizează un limbaj accesibil sau vorbesc într-un ritm mai lent pentru a permite procesarea informațiilor; de asemenea, aceștia colaborează cu ONG-uri specializate pentru a evalua nevoile de adaptare și permit membrilor familiei să sprijine participanții cu dizabilități intelectuale și psihosociale pe parcursul procesului penal.

În România, accesul concret la justiție continuă să necesite îmbunătățiri și garanții adiționale, astfel încât toți justițiabilii să se bucure de un acces efectiv la procedurile judiciare. În privința justițiabililor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, barierele în calea accesului efectiv și nerestricționat la justiție sunt și mai evidente, întrucât, dincolo de deficiențele generale ale aparatului judiciar național, există lipsuri specifice care îngreunează bunul mers al procedurilor judiciare pentru persoanele cu dizabilități.

Astfel, o primă deficiență poate fi remarcată la nivel legislativ, întrucât legislația română tratează în mod superficial situația cauzelor cu suspecți sau inculpați cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale; de altfel, nu sunt colectate date referitoare la numărul persoanelor cu dizabilități implicate în procedurile judiciare, astfel încât să fie identificate provocările procedurale și frecvența acestora. Suplimentar, preocuparea pentru formarea profesioniștilor din domeniul juridic în materia relaționării cu persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale este minimă ori inexistentă.

Deși provocările pe care le presupune sistemul judiciar apar în raport cu toate categoriile de justițiabili, prezentul ghid se va concentra asupra limitărilor accesului la justiție pentru suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale.

Scopul acestui ghid este de a informa AJP și alte părți interesate relevante din România cu privire la cele mai bune practici pentru a asigura participarea efectivă a suspecților și inculpaților cu dizabilități intelectuale și psihosociale în cadrul procedurilor penale. Concluziile sunt rezultatul unei analize aprofundate a situației din opt țări UE, inclusiv Bulgaria, Cehia, Lituania, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Spania, în timp ce soluțiile propuse se bazează pe standardele internaționale și regionale relevante și reflectă cele mai bune practici colectate la nivel global.

Cui se adresează acest ghid?

Publicul cheie pentru acest ghid de referință este format din judecători, procurori, avocați, polițiști, funcționari ai Administrației Naționale a Penitenciarelor[14] și alți profesioniști (denumiți în general “actori din domeniul justiției penale“) care lucrează în contexte juridice penale în cazuri care implică persoane cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale. În timp ce prezentul ghid se concentrează asupra suspecților și inculpaților din cadrul justiției penale, principiile, standardele și recomandările formulate în cadrul acestuia pot fi utile pentru alți participanți la procesul penal care au dizabilități, cum ar fi persoanele prejudiciate și martorii, precum și în contexte mai largi, inclusiv în procedurile civile.

Ascultă podcast-urile cu recomandări pentru profesioniști.

Cum se utilizează acest ghid?

Documentul este conceput ca un ghid practic pentru AJP din România, în activitatea lor privind cazurile care implică persoane cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, care se confruntă cu bariere multiple – juridice, de mediu, informaționale, atitudinale – și necesită sprijin suplimentar pentru a-și exercita în mod egal dreptul de acces la justiție.

Ghidul de referință oferă AJP câteva instrumente practice pentru a aborda fiecare dintre aceste bariere sistemice, pentru a permite suspecților și inculpaților cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale să participe în mod egal la proceduri.

Prezentare generală

Acest ghid este structurat în felul următor:

Capitolul 2 – Drepturile persoanelor cu dizabilități: Cadrul juridic internațional și al UE – oferă o prezentare generală a principalelor drepturi și garanții în materie de proces echitabil acordate suspecților și inculpaților cu dizabilități.

Capitolul 3 – Persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale și sistemul de justiție – oferă o prezentare generală a obstacolelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în exercitarea dreptului lor de acces la justiție.

Capitolul 4 – Punerea în aplicare a drepturilor procedurale pentru suspecții și inculpații cu dizabilități – identifică instrumente practice pentru a permite suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale să depășească aceste bariere, inclusiv identificarea dizabilității și a nevoilor de sprijin, furnizarea de adaptări procedurale, informații accesibile etc.

Capitolul 5 din ghid include câteva anexe care vizează:

• algoritmul schematic de evaluare a nevoilor și de furnizare a adaptărilor pe parcursul procedurilor penale (Anexa 1)
• o listă de verificare pentru profesioniștii din domeniul justiției penale care lucrează cu suspecți și inculpați cu dizabilități intelectuale și psihosociale în cadrul procedurilor penale (Anexa 2)
• explicarea celor mai frecvente bariere și adaptări necesare persoanelor cu dizabilități intelectuale (Anexa 3)
• jurisprudență relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului – persoane private de libertate
•  (Anexa 4)
• listarea contactelor organizațiilor resursă relevante din România pentru a vă sprijini în punerea în aplicare a dreptului de acces la justiție pentru persoanele cu dizabilități (Anexa 5)
• surse de informații utile pentru lecturi suplimentare (anexa 6).

Acest ghid de referință a fost elaborat de Centrul de Resurse Juridice în cadrul proiectului „Facilitarea incluziunii și a accesului la justiție pentru suspecții și inculpații cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale” (ENABLE – 101056701 – JUST-2021-JACC). Proiectul urmărește să promoveze accesul la justiție și proceduri penale mai echitabile pentru inculpații cu dizabilități intelectuale și psihosociale în 8 țări ale UE.

---

Surse:

[1] https://disabilityjustice.org/justice-denied/abuse-and-exploitation/

[2] Amelink Q, Roozen S, Leistikow I, Weenink JW. Abuzul sexual al persoanelor cu dizabilități intelectuale în medii rezidențiale: o analiză de 3 ani a incidentelor raportate la Inspectoratul olandez de sănătate și îngrijire a tinerilor. BMJ Open. 2021 Dec 6;11(12):e053317. doi: 10.1136/bmjjopen-2021-053317. PMID: 34873008; PMCID: PMC8650479.

[3] Smith, T. (2023). Autismul și justiția penală. The Experiența suspecților, inculpaților și infractorilor în Anglia și Țara Galilor. Routledge.

[4] Raportul internațional de sinteză, proiectul ENABLE: https://validity.ngo/wp-content/uploads/2024/08/Executive-Summary-International-Synthesis-Report.pdf

[5] Raportul internațional de sinteză, proiectul ENABLE: https://validity.ngo/wp-content/uploads/2024/08/Executive-Summary-International-Synthesis-Report.pdf

[6] Adunarea Generală a ONU, Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități: rezoluție / adoptată de Adunarea Generală, A/RES/61/106, 24 ianuarie 2007, https://www.refworld.org/legal/resolution/unga/2007/en/49751

[7] Uniunea Europeană a ratificat CDPD la 23 decembrie 2010.

[8] Cu unele excepții menționate aici:

https://treaties.un.org/pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=IV-15&chapter=4&clang=_en

[9] Directiva privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (2010/64/UE); Directiva privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (2012/13/UE); Directiva privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale (2013/48/UE); Directiva privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (2016/343/UE); Directiva privind asistența juridică pentru persoanele suspectate și acuzate în cadrul procedurilor penale (2016/1919/UE); Directiva privind garanțiile procedurale pentru copiii suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale (2016/800/UE)

[10] de exemplu, Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere garantează dreptul la un interpret de limbă străină și la asistență pentru persoanele cu deficiențe de auz și vorbire în cadrul procedurilor penale. Barierele cognitive-dificultățile de înțelegere a procedurilor și de furnizare a adaptărilor – sunt lăsate pe dinafară. În mod similar, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale garantează accesul inculpaților cu dizabilități de auz sau de vorbire la informații privind drepturile lor, acuzațiile și documentele din dosar. De asemenea, directiva nu impune ca aceste informații să fie accesibile pentru inculpații cu bariere cognitive.

[11] Raportul internațional de sinteză, proiectul ENABLE: https://validity.ngo/wp-content/uploads/2024/08/Executive-Summary-International-Synthesis-Report.pdf

[12] Cercetarea națională din Spania, proiect Enable, aprilie 2023, p.29

[13] Cercetarea națională din Lituania, proiect Enable, aprilie 2023, p.9

[14] Aceștia nu pot fi încadrați ca actori din domeniul justiției penale, dar persoana care lucrează într-o unitate ANP, la nivelul Serviciului de Evidență a Condamnaților trebuie să cunoască existența persoanelor cu dizabilități și a celui mai adecvat mod de lucru cu aceste persoane.