1. Un trend îngrijorător
„Acesta este un tipar generațional nou și neobișnuit” spunea directorul Institutului de Politici din cadrul universității King’s College London.[1] Conform unui studiu realizat de aceeași universitate, 1 din 4 bărbați din Marea Britanie cu vârste cuprinse între 16 și 29 de ani consideră că e mai greu să fii bărbat decât femeie.[2] În același eșantion de vârstă, 16% dintre bărbați consideră că feminismul a făcut mai mult rău decât bine, cifră care este mai mare decât în rândul bărbaților de peste 60 de ani (13%).[3]
Un studiu preluat de Libertatea din El Pais, arată că 52% dintre bărbații spanioli cu vârste între 16 și 24 de ani se consideră discriminați ca urmare a promovării egalității de gen.[4] Cu această afirmație sunt de acord și 44% dintre bărbații din rândul populației generale.[5] În același timp, un alt studiu în rândul bărbaților spanioli tineri cu vârste între 14 și 29 de ani arată că aceștia consideră că violența de gen nu există și este doar o invenție ideologică.[6]
Aceste tendințe în rândul bărbaților tineri din Marea Britanie și Spania sunt surprinzătoare, având în vedere că acestea sunt țări unde indicele egalității de gen înregistrat în 2020 era de 72,7% (UK), respectiv 72% (ES).[7] Specialiștii arată că acest trend este bizar pentru că, de obicei, generațiile mai tinere sunt mai confortabile cu noile norme sociale deoarece devin familiare cu acestea pe parcursul creșterii lor.[8]
Opinia în rândul tinerilor din România (indiferent de gen) cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, în perioada 2018-2019, arăta astfel: 5,9% considerau că femeile au prea multe drepturi, 55,5% că au drepturi suficiente și doar 28,2% că drepturile acestora sunt insuficiente.[9]
În perioada 2010-2020, România a ocupat același loc în raport cu celelalte țări în clasamantul egalității de gen din UE (26 din 28) cu un procent de 54,4% care a crescut doar cu 3,6 puncte față de 2010 și a scăzut cu 0,1 puncte față de 2017.[10] În 2023, România a scăzut în acest clasament, având cel mai mic indice de egalitate de gen dintre toate țările Uniunii Europene, anume 56,1%, atunci când media europeană a fost de 70,2%.[11]
2. Regresul în promovarea egalității de gen (Backlash in gender equality)
Acest trend din rândul indivizilor este reflectat și la nivelul politicilor de stat prin regresul general și ostilitatea față de politicile de egalitate de gen și de drepturile femeilor („backlash in gender equality”).
Parlamentul European a propus următoarea definiție pentru acest fenomen:
„regresul în această privință poate fi definit ca rezistență la schimbările sociale pozitive, involuția drepturilor deja obținute sau menținerea unui status-quo neegalitar; întrucât regresul în privința drepturilor femeilor și a egalității de gen este deosebit de îngrijorător; întrucât o astfel de rezistență se poate manifesta indiferent de mediul social sau de vârstă, poate avea un caracter atât formal, cât și informal și poate implica strategii pasive sau active de a se opune evoluțiilor viitoare, încercându-se o modificare a legilor sau politicilor, care ar limita, în cele din urmă, drepturile dobândite de cetățeni; întrucât acest lucru a fost însoțit de răspândirea de știri false și de credințe în stereotipuri dăunătoare”[12]
Acest fenomen apărut în ultimii ani a fost observat și de Comitetul FEMM din cadrul Parlamentului European care a remarcat o rezistență a statelor în politici precum educația, sănătatea sexuală și reproductivă și violența împotriva femeilor.[13] În anul 2018, România a resimțit efectele acestei tendințe prin implementarea unui curriculum care nu include studiul obligatoriu al educației sexuale și care nu promovează egalitatea de gen.[14]
Cele mai notabile exemple ale rezistenței împotriva politicilor egalității de gen au fost legea care interzicea referirea la identitate de gen în școli și universități[15] și referendumul care a încercat să redefinească familia ca fiind căsătoria dintre un bărbat și o femeie.[16] Chiar dacă legea a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională în 2020,[17] iar referendumul pentru familie din 2018 nu a trecut,[18] acestea sunt în continuare exemple care scot la iveală regresul României în ceea ce privește politicile egalității de gen.[19] Având în vedere că o nouă inițiativă de revizuire a Constituției pentru redefinierea familiei ca o căsătorie consimțită dintre un bărbat și o femeie a fost lansată la începutul lunii februarie 2024, nu pare că s-au schimbat foarte multe în ultimii ani.[20]
3. Propunerile internaționale, europene și naționale pentru a proteja egalitatea de gen
- La nivel internațional
În studiul din Spania amintit mai sus, prin care bărbații transmit că se simt discriminați de egalitatea de șanse, 81% dintre femei consideră că e nevoie și ca bărbații să lupte pentru apărarea drepturilor femeilor pentru a vorbi de o adevărată egalitate.[21]
Grupul de Lucru pe tema discriminării împotriva femeilor și a fetelor din cadrul ONU consideră că e nevoie de mai mult decât simpla implicare a bărbaților, ci de o reîncadrare cu un focus pe responsabilitatea bărbaților pentru a obține egalitatea de gen.[22] Responsabilizarea bărbaților pe această temă trebuie să aibă totuși drepturile femeilor în centru pentru a combate discriminarea din atitudini, norme și sisteme. [23] O serie de măsuri propuse de Grupul de Lucru al ONU sunt:
- Adoptarea unor politici, programe sau inițiative pe tema responsabilității bărbaților în domeniul egalității de șanse care să aibă la baza lor protejarea drepturilor femeilor și a fetelor.[24]
- Adoptarea unor măsuri care să schimbe structurile și sistemele care creează și perpetuează inegalitatea de gen și nu doar valorile, credințele și atitudinile unor indivizi. Pentru nivelul individual, statele trebuie să aibă un sistem educațional și un curriculum bazat pe drepturile omului, care ar asigura că bărbații și băieții recunosc și resping privilegiul masculin și puterea care vine odată cu aceasta.[25]
- Susținerea și solidaritatea cu mișcările și grupurile care apără drepturile femeilor.[26]
- Asigurarea transparenței activității organizațiilor și inițiativelor care lucrează cu bărbați în ceea ce privește egalitatea de gen astfel încât drepturile femeile să nu fie ignorate în activitatea lor.[27]
De asemenea, trebuie să se țină cont că există o obligație generală de a adopta măsuri care asigură protecția drepturile femeilor conform art. 5 lit. a din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei:
„Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru: a) a modifica schemele şi metodele de comportament social şi cultural al bărbatului şi femeii, pentru a se ajunge la eliminarea prejudecăţilor şi practicilor cutumiare sau de altă natură care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioare a unui sex, sau pe imaginea şablon privind rolul bărbatului sau al femeii;”[28]
- La nivelul Uniunii Europene (UE)
În 2019, Parlamentul European a adoptat o rezoluție-cheie cu subiectul Regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE.[29] În preambulul actului, se subliminează că aceste tentative de restricționare sunt „semnul existenței unui conflict societal mai larg”[30] și că indicele egalității de gen la nivelul UE a făcut doar progrese marginale în perioada 2005-2015.[31] De asemenea reamintește că potrivit art. 8 al Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene[32], sarcina de a înlătura inegalitățile dintre femei și bărbați este o responsibiltate principală a statelor membre.[33]
În această rezoluție, Parlamentul European a propus o serie de măsuri pentru a combate acest fenomen, precum:
- Denunțarea în mod generalizat a discursurilor și măsurilor care subminează drepturile, autonomia și emanciparea femeilor în toate domeniile[34]
- Blamarea reinterpretării și reorientării politicii privind egalitatea de gen în termeni de politică a familiei și a maternității[35]
- Includerea egalității de gen nu doar ca o simplă consacrare a drepturilor femeilor în legislație, ci printr-o transpunere efectivă, prin aplicarea acestora ca un principiu călăuzitor pentru toate politicile publice naționale și europene[36]
- Adoptarea măsurilor preventive necesare pentru a combate violența de gen[37]
- Asigurarea asistenței juridice adaptate aspectelor de gen pentru victimele violenței de gen și ale violenței domestice[38] și a resurselor financiare necesare pentru a combate această formă de violență[39]
- Abandonarea practicilor de reducere a fondurilor care afectează programele de egalitate de gen, serviciile publice și serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, și luarea unor măsuri în direcția opusă[40]
- Asigurarea unei educații cuprinzătoare privind sexualitatea și relațiile pentru tineri prin intermediul unor strategii educaționale ample care să prevină toate formele de violență de gen încă din adolescență[41]
UE nu s-a oprit în a discuta despre acest regres în 2019, menționandu-l cel mai recent în ianuarie 2024 într-o rezoluție a Parlamentului European în contextul refuzului accesului la servicii de avort legale și în siguranță, considerându-l o formă de violență de gen și solicitând încă o dată includerea dreptului la avort în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.[42]
UE și-a afirmat clar poziția, devenind parte la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie,[43] și au căzut de acord asupra unei forme provizorii a unei Directive privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.[44] Această nouă directivă prevede încă din preambul că 1 din 3 femei din UE este o victimă a violenței de gen și a violenței domestice și că 1 din 2 femei tinere este victima violenței cibernetice pe criterii de gen.[45] Această directivă prevede dispoziții generale referitoare la mutilarea genitală feminină, partajarea neconsensuală de materiale cu caracter intim sau manipulate și hărțuirea pe internet.[46]
- La nivel național
România a adoptat o serie de legi în ultimii ani care contribuie la promovarea egalității de gen, precum incriminarea hărțuirii sexuale în mediul universitar și preuniversitar[47] și schimbarea încadrării legislative a actului sexual cu un minor sub 16 ani în viol.[48] Însă aceste măsuri sunt insuficiente și slabe atâta timp cât schimbarea este doar una coerctivă și posterioară, în locul uneia sistematice care să includă măsuri efective de promovare a egalității de șanse în mediul privat și public.
Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2022-2027 nu menționează regresul care a avut loc în apărarea drepturilor femeilor în ultimii ani.[49] De asemenea, nu recunoaște faptul că România se află pe ultimele locuri în ceea ce privește indicele egalității de gen în ultimii ani, ci vede acest aspect ca pe o „evoluție lentă în raport cu alte state membre UE”.[50]
De asemenea, strategia națională nu menționează niciodată dreptul la avort, vorbind doar în general despre sănătatea reproducerii, dar cu accentul pe servicii pre și post natale.[51]
4. Concluzii și recomandări
În fața trendului general al regresului față de promovarea egalității de șanse și a drepturilor femeilor, România continuă se se clasează pe ultimul loc în topul egalității de gen fără ca statul român să-și asume vreo responsabilitate sau să implementeze măsuri efective. Propunem următoarele măsuri:
- Adoptarea unor măsuri cu un focus pe responsabilitatea bărbaților în ceea ce privește egalitatea de gen, la standardele ONU.
- Să adopte măsuri împotriva regresului egalității de șanse la standardele europene prevăzute în rezoluția Regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE, dar și conform legislației conexe.
- Elaborarea unor programe naționale, strategii și legii efective și care să aibă în centrul lor egalitatea de șanse și drepturile femeilor.
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă inclusivă!
[1] Robert Booth, Gen Z boys and men more likely than baby boomers to believe feminism harmful, says poll, the Guardian (1 feb 2024), URL: https://www.theguardian.com/news/2024/feb/01/gen-z-boys-and-men-more-likely-than-baby-boomers-to-believe-feminism-harmful-says-poll accesat la 13 februarie 2024. (Articol the Guardian)
[2] Idem.
[3] Idem.
[4] Laurențiu Ungureanu, Aproape jumătate dintre bărbaţii spanioli se simt discriminaţi de egalitatea de gen și 20% dintre tineri cred că violența împotriva femeilor este o invenție | STUDIU, Libertatea (28 ian 2024), URL: https://www.libertatea.ro/stiri/studiu-aproape-jumatate-din-barbatii-spanioli-se-simt-discriminati-de-egalitatea-de-gen-si-20-din-tineri-cred-ca-violenta-impotriva-femeilor-este-o-inventie-4785770 accesat la 13 februarie 2024. (Articol Libertatea)
[5] Idem.
[6] Idem.
[7] Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbati, Indicele de Gen 2020 România, URL: https://eige.europa.eu/sites/default/files/documents/mhag20012roa_002.pdf accesat la 13 februarie 2024. (Indice de Gen 2020 România)
[8] Supra n 1, Articol the Guardian.
[9] Gabriel Bădescu, Daniel Sandu, Daniela Angi, Carmen Greab, Studiul despre tinerii din România 2018-2019, Friedrich-Ebert-Stiftung, URL: https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15294.pdf accesat la 15 februarie 2024.
[10] Supra n 7, Indice de Gen 2020 România.
[11] European Institute for Gender Equality, Gender Equality Index, URL: https://eige.europa.eu/gender-equality-index/2023/RO accesat la 16 februarie 2024.
[12] P8_TA(20190111, Regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE, Rezoluția Parlamentului European din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE (2018/2684(RSP)), URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0111_RO.pdf accesat la 15 februarie 2024. (Rezoluția Parlamentului European despre regresul drepturilor femeilor)
[13] Borbála JUHÁSZ, Enikő PAP, Backlash in Gender Equality and Women’s and Girls’ Rights, Women’s Rights & Gender Equality, Study requested by the FEMM committee, European Parliament, iunie 2018, p 9, URL: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/604955/IPOL_STU(2018)604955_EN.pdf accesat la 14 februarie 2024.
[14] FRA, Challenges facing civil society organisations working on human rights in the EU, URL: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-challenges-facing-civil-society_en.pdf, p 61-71.
[15] Raluca Pantazi, Orice referire la identitatea de gen a fost interzisă în școli și universități de Senat, cameră decizională. Inițiatorul amendamentului: un senator PMP teolog școlit în SUA, Edupedu (16 iunie 2020), URL: https://www.edupedu.ro/orice-referire-la-identitatea-de-gen-a-fost-interzisa-in-scoli-si-universitati-de-senat-camera-decizionala-initiatorul-amendamentului-un-senator-pmp-teolog-scolit-in-sua/ accesat la 14 februarie 2024.
[16] Petre Dobrescu, Referendum pentru familie 2018. Încercarea de modificare a Constituției a eșuat, Libertatea (7 octombrie 2018), URL: https://www.libertatea.ro/stiri/referendum-pentru-familie-2018-2408195 accesat la 14 februarie 2024.
[17] CCR: Legea care interzice referirea la identitatea de gen în şcoli e neconstituţională, Digi 24 (16.12.2020), URL: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/ccr-legea-care-interzice-referirea-la-identitatea-de-gen-in-scoli-e-neconstitutionala-1419118 accesat la 14 februarie 2024
[18] Supra n 12.
[19] Barometru de gen, p 12.
[20] Redacția Observator, AUR a lansat o inițiativă pentru a înlocui “soţi” cu “bărbat şi femeie” în Constituţie. 14 organizații solicită partidelor să nu aprobe ura și discriminarea persoanelor LGBT, antena [OBSERVATOR], URL: https://observatornews.ro/social/aur-a-lansat-o-initiativa-pentrua-inlocui-soti-cu-barbat-si-femeie-in-constitutie-14-organizatii-solicita-partidelorsa-nu-aprobe-ura-si-discriminarea-persoanelor-lgbt-561232.html accesat la 15 februarie 2023
[21] Supra n 4, Articol Libertatea.
[22] Men’s accountability for gender equality: Guidance document of the Working Group on discrimination against women and girls, Human Rights Council, Working Group on discrimination against women and girls, Thirty-seventh session (New York, 8-12 May 2023), UNGA A/HRC/WG.11/37/1, p 2, URL: https://documents.un.org/doc/undoc/gen/g23/006/77/pdf/g2300677.pdf?token=w8si6M5KzpmFCJAPRV&fe=true
accesat la 14 februarie 2024.
[23] Idem, p 5.
[24] Idem, p 10.
[25] Idem, p 11.
[26] Idem, p 12.
[27] Idem, p 12.
[28] Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (adoptată în 1979, intrată în vigoare în 1981), art 5, varianta tradusă oficial în română disponibilă pe site-ul Institutului Român pentru Drepturile Omului, URL: https://irdo.ro/irdo/pdf/134_ro.pdf accesat la 15 februarie 2024.
[29] Supra n 13, Rezoluția Parlamentului European despre regresul drepturilor femeilor.
[30] Idem, preambul para C.
[31] Idem, preambul para G.
[32] Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (versiune consolidată), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 326/49 (26.10.2012), art. 8: „În toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.”, URL: https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF accesat la 16 februarie 2024.
[33] Rezoluția Parlamentului European despre regresul drepturilor femeilor, para F.
[34] Idem, para 1.
[35] Idem, para 6.
[36] Idem, para 7.
[37] Idem, para 9.
[38] Idem, para 16.
[39] Idem, para 20.
[40] Idem, para 27.
[41] Idem, para 44.
[42] Parlamentul European, Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană – raport anual 2022 și 2023 (2023/2028(INI)), pct 34, URL: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2024-0050_RO.html accesat la 15 februarie 2024.
[43] Convenția de la Istanbul a fost semnată de către Uniunea Europeană pe 13 iunie 2017 și a intrat în vigoare la 1 octombrie 2023, conform EU accesion to the Istanbul Convention, URL: https://eur-lex.europa.eu/EN/legal-content/summary/eu-accession-to-the-istanbul-convention.html accesat la 16 februarie 2024.
[44] Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestic, Comisia Europeană, 2022/0066 (COD), URL: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022PC0105 accesat la 16 februarie 2024.
[45] Idem, expunere de motive, p 1-2.
[46] Idem, art. 6, art.7, art. 9.
[47] Centrul de Resurse Juridice, Hărțuirea sexuală în școli și universității (15.01.2024), URL: https://www.crj.ro/hartuirea-sexuala-in-scoli-si-universitati/ accesat la 16 februarie 2024.
[48] Centrul de Resurse Juridice, Actul sexual cu un minor sub 16 ani va fi considerat viol (30.06.2023), URL: https://www.crj.ro/actul-sexual-cu-un-minor-sub-16-ani-va-fi-considerat-viol/ accesat la 16 februari 2024.
[49] STRATEGIE NAȚIONALĂ din 19 decembrie 2022privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2022-2027, MONITORUL OFICIAL nr. 1.239 bis din 22 decembrie 2022, URL: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/263941 accesat la 16 februarie 2024.
[50] Idem, punctul 3: context național-situația generală în România.
[51] Idem, Arie de intervenție: sănătate.
