Prezentul studiu a fost elaborat în cadrul proiectului ”AdaptJust – Justiție accesibilă pentru persoane cu dizabilităţi”[1], care are ca scop îmbunătățirea implementării hotărârilor CEDO și a deciziilor Comitetului de Miniștri al COE ce vizează drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale private de libertate, inclusiv prin fundamentarea, elaborarea și diseminarea unui Plan național de acțiune pentru prevenirea relelor tratamente aplicate persoanelor (minori și adulți) cu dizabilități/ probleme de sănătate mintală în spitale de psihiatrie, centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, aresturi și penitenciare.[2] Planul cuprinde și o scurtă diagnoză a stării de fapt privind accesul la justiţie şi la mecanismele de plângere și protecție a persoanelor cu dizabilităţi/ probleme de sănătate mintală instituţionalizate, incluzând prezenta analiză deciziilor Consiliul Național al Audiovizualului referitoare la discursul instigator la ură împotriva persoanelor cu dizabilități psihice și/sau intelectuale în perioada 2022-2023.
În Recomandarea (97)20 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, discursul de ură (denumit hate speech în engleză) este definit astfel: „toate formele de exprimare care propagă, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură fondate pe intoleranţă, inclusiv intoleranţa care se exprimă sub formă de naţionalism agresiv şi de etnocentrism, de discriminare şi ostilitate faţă de minorităţi, imigranţi şi persoane provenite din imigraţie” (Anexa la Recomandarea nr. R(97)20, Domeniul de aplicare). Definiția Consiliului Europei cu privire la discursul instigator se referă la “toate formele sale de expresie”, cu alte cuvinte, nu doar prin ura exprimată prin limbaj, ci și prin alte mijloace cum ar fi imagini, materiale video sau orice altă formă de activitate din mediul online. Astfel, hărțuirea din mediul online este o formă a discursului instigator la ură.
Misiunea Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) include supravegherea respectării exprimării pluraliste de opinii în mediul audiovizual, a prevenirii dezinformării și a sancționării conținutului instigator la ură.
În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul consideră că informarea corectă a publicului este o condiţie esenţială în desfăşurarea unui program audiovizual, date fiind importanţa şi impactul major pe care le are televiziunea în rolul său de a informa publicul, iar radiodifuzorii au obligaţia de a prezenta în mod imparţial şi echilibrat faptele şi evenimentele aduse în atenţia telespectatorilor, precum şi respectarea dreptului persoanei la imagine și demnitate.[3]
CNA, înființat în anul 1992, este o autoritate publică autonomă aflat sub control parlamentar, având ca atribuție apărarea interesului public în domeniul serviciilor de programe audiovizuale (radio, televiziune), reglementată prin Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002[4]. Emite decizii, recomandări şi instrucţiuni. Poate fi sesizat sau se autosesizează din oficiu. Consiliul format din 11 membri poate constata încălcarea legislației și poate sancționa contravențional societățile comerciale cu activitate în domeniul audiovizual.[5] CNA are un rol important în ceea ce privește protejarea împotriva discursului instigator la ură în mediul audiovizual, inclusiv la adresa persoanelor cu dizabilități.
Prevederile privind interzicerea discriminării sunt transpuse și detaliate prin regulamentele interne ale Consiliului Național al Audiovizual (CNA). Mai exact, Decizia CNA nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual reiterează obligațiile furnizorilor de servicii audio-vizuale de a se abține de la discriminare (art. 30, 32, 40, 47, 48, 64, 66, 70 și 93). * Prin Decizia nr. 63 din 14 februarie 2017 pentru modificarea şi completarea Deciziei CNA nr. 220/2011, Codul de reglementare a conţinutului audiovizual a fost modificat fiind introdusă printre altele și următoarea definiție: violenţa de limbaj – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare sau discriminatorii; se asimilează acestei forme de violenţă şi comportamentele triviale, nonverbal.
Prin urmare, prezenta analiză își propune să redea situația sesizărilor înregistrate de CNA în materia discursului instigator la ură, specific pe criteriul de dizabilitate, în perioada 2022-2023.
[1] Proiectul este implementat de Centrul de Resurse Juridice în parteneriat cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și beneficiază de un grant în valoare de 1.324.994 € oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE în cadrul Programului Dezvoltare locală. Obiectivul proiectului este de a facilita accesul la justiție a persoanelor cu dizabilități intelectuale și/ sau cu probleme de sănătate mintală.
Proiect realizat cu sprijinul financiar al Granturilor SEE 2014 – 2021. Conținutul acestuia (text, fotografii, video) nu reflectă opinia oficială a Operatorului de Program, a Punctului Național de Contact sau a Oficiului Mecanismului Financiar. Informațiile și opiniile exprimate reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului/autorilor. Pentru informaţii oficiale despre Granturile SEE sau Norvegiene, accesaţi www.eeagrants.ro.
Mai mult informații despre proiect sunt disponibile la: https://www.crj.ro/pledoarie-pentru-demnitate/adaptjust/
[2] Planul de Acțiune este un document asumat de stat, prin autoritățile sale (MS, MMPS, MF, MJ, MAE, cu sprijin al Agentului României la CEDO), care cuprinde măsurile pe care statul le-a luat sau intenționează să le ia pentru a pune în aplicare o hotărâre CEDO, inclusiv calendarul orientativ pentru acestea și care stabilește, dacă este posibil, toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a hotărârii sau pașii care trebuie urmați. Acesta constituie o cerinţă obligatorie, guvernul fiind obligat să îl depună la Comitetul de Miniştri al CoE încă din anul 2012 (hotărârea Parascineti c. România). Comitetul de Miniştri, instituția mandatată cu supervizarea executării obligaţiilor, a acordat României un ultim termen pentru iunie 2024
[3] Decizia CNA nr. 136/2022.
[4] Legea audiovizualului, disponibilă la: https://www.cna.ro/IMG/pdf/Legea_audiovizualului_nr._504_2002_cu_modificarile_si_completarile_ulterioare_la_data_de_08.01.2024.pdf
[5] Studiul Infracțiuni motivate de ură și discursurile urii. Situația din România: 2021-2022, Centrul de Resurse Juridice, disponibil la: https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2023/02/Raport-Infractiuni-motivate-de-ura-2021-2022_feb23-1.pdf
