„Am tradus din română în română” – cum s-a încheiat cursul pentru intermediari în instanță

Statele Părţi vor asigura acces efectiv la actul de justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, inclusiv prin asigurarea de acomodări de ordin procedural şi adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanţi direcţi şi indirecţi, inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv etapele de investigaţie şi alte etape preliminare.

Convenția pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, articolul 13 – Accesul la Justiție

În cele 20 de întâlniri sub forma unor sesiuni de formare, pe care le-am desfășurat la nivel național cu experți din domeniul justiției și domeniul psihosocial, ni s-a subliniat încă o dată că una dintre cele mai importante componente în privința accesului la justiție pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale este reprezentată de adaptări adecvate:

  • intermediari sau facilitatori,
  • adaptări și modificări procedurale,
  • adaptări ale mediului și
  • sprijin pentru comunicare.

Există numeroase bariere în sistemul de justiție care îngreunează sau chiar îngrădesc accesul egal la justiție pentru persoanele cu dizabilități: limbajul inadecvat, rapiditatea procesului, lipsa confortului, reguli prea stricte, stigmatizare, dezumanizare etc.:

Am fost judecător. Am dispus puneri sub interdicție, internări nevoluntare. Știu cum e să fii de cealaltă parte a pupitrului. Traduceam din română în română.

Participant

Pe 21 și 22 octombrie, ne-am întâlnit cu 30 de psihologi și psihopedagogi pentru a pune bazele unei rețele de intermediari în instanță: un rol neutru, menit să sprijine persoanele cu dizabilități în sistemul judiciar să înțeleagă întreg procesul, asigurând o comunicare eficientă între actorii sistemului de justiție și persoanele cu dizabilități, astfel încât cele din urmă să poată participa activ la procese și să poată lua decizii în cunoștiință de cauză.

A urmat o serie de activități practice, în grupe, în care cursanții s-au pus în pielea unui intermediar: au primit studii de caz pe baza cărora au decis cum și ce era nevoie să fie accesibilizat, au identificat adaptări procedurale necesare în funcție de nevoile și cerințele fiecărei persoane, dar și când trebuie stabilite acestea. Li s-au prezentat metode clare de accesibilizare a mesajului prin termeni adecvați, imagini, obiecte și/sau pictograme, dar și de acomodare a persoanelor: permiterea intrării în sală cu obiecte, permiterea mișcării prin sală. Am discutat și pe baza diverselor dizabilități și a modului în care fie acestea, fie schema de tratament, pot influența ascultarea în instanță.

Pe parcursul celor două zile de curs am întâlnit oameni deschiși să învețe și să aplice punctual tehnicile în interacțiunea cu persoane cu dizabilități în sistemul de justiție. Credem însă că la fiecare instanță, parchet, secție de poliție și nu numai, poziția de intermediar și, implicit, adaptările procedurale, sunt esențiale în asigurarea rolului activ, participativ al persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale în sistemul de justiție.