În luna iulie a acestui an, prezentam tratamentele degradante și condițiile inumane în care erau ținuți rezidenții cu dizabilităţi şi vârstnicii Centrului de îngrijire și asistență Căsuța Lu’ Min din Bârdești, județul Mureș.
În același timp, acțiunile de control ale CRJ au făcut posibilă încetarea abuzurilor asupra beneficiarilor centrelor rezidenţiale coordonate de furnizorii de servicii sociale privaţi “Sfântul Gabriel cel Viteaz”, și House Grandma SRL (“Casa Cora”) din Ilfov. Condițiile de viață constatate la fața locului denotau încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale persoanelor în vârstă sau cu dizabilităţi, dar și pasivitatea generalizată a autorităților care aveau obligația de a preveni și sancționa astfel de atrocități.
Aspectele constatate în cadrul vizitelor de monitorizare inopinate desfășurate de experții CRJ atât în centrele din județul Ilfov cât și în cel din Mureș au condus la declanșarea cercetărilor penale în ample dosar instrumentat de DIICOT Structura Centrală și respectiv DIICOT ST Mureş, dar și la salvarea unor zeci de beneficiari vulnerabili. Menționăm că în ambele dosare a fost recunoscută calitatea procesuală activă a CRJ în vederea apărării drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor cu dizabilități – vătămate în centrele respective. Mai mult decât atât, cu privire la situația constatată în județul Ilfov a fost de asemenea deschis un dosar penal – instrumentat la nivelul DNA, în care CRJ are calitate procesuală activă.
Concluziile comune ale activităților de monitorizare ne-au relevat grave deficiențe legislative și lipsa unor mecanisme eficiente de control și sancționare a furnizorilor de servicii sociale care încalcă drepturile rezidenților ori exploatează persoane vulnerabile pentru satisfacerea propriilor interese. Împreună cu experți din domenii conexe, am sprijinit procesul de modificare a legislației în materia evaluării furnizorilor de servicii sociale şi acordarea asistenței sociale, prin formularea de propuneri și supravegherea parcursului legislativ încă din vara acestui an.
Marţi, 12 decembrie, în ședința Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități din Senatul României, CRJ a prezentat din nou un set de propuneri menite să aducă o îmbunătățire reală cadrului legislativ actual în interesul prevenirii abuzurilor asupra persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate. Amendamentele propuse au fost respinse fără o analiză aprofundată, echipa CRJ constatând cu dezamăgire că anunţata reformă a sistemului de asistență socială nu răspunde încă pe deplin nevoii reale de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate sau în risc de instituţionalizare în România.
Condamnăm ferm atitudinea incalificabilă a unuia dintre membrii Comisiei, care a demonstrat, dincolo de lipsa de interes pentru protejarea drepturilor celor mai vulnerabili dintre noi, disprețul față de experți ai organizațiilor neguvernamentale din materia apărării drepturilor omului.
Milităm pentru o reformă reală a legislației aplicabile furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi, principalele propuneri legislative vizând:
- Întărirea cadrului legislativ pentru acțiunile de monitorizare inopinate şi independente desfășurate de organizațiile neguvernamentale care au încheiat protocoale de colaborare cu Ministerele de resort și instituirea de sancțiuni pentru restricționarea accesului experților organizațiilor neguvernamentale – refuzul furnizorilor de servicii sociale de a permite accesul ONG-urilor în vederea derulării acțiunilor de monitorizare trebuie sancționat similar cu refuzul manifestat față de controalele inspectorilor sociali.
- Diferențierea calitativă a standardelor minime aplicabile serviciilor sociale și reglementarea expresă a unor standarde de calitate obligatorii – în prezent, standardele minime de calitate aplicabile serviciilor sociale vizează atât condiții administrative critice (de exemplu, deținerea unui număr minim de angajați cu experiență în domeniul asistenței sociale), cât și condiții de o importanță mai redusă ori dificil de cuantificat (de exemplu, existența unei “atmosfere plăcute” în cadrul centrului de asistență). Întrucât furnizorii de servicii sociale nu sunt obligați să îndeplinească integral standardele de calitate, iar standardele nu au ponderi diferite la evaluarea calității serviciului social, neîndeplinirea unor standarde critice poate fi suplinită prin îndeplinirea altor standarde mai puțin relevante.
- Reglementarea posibilității retragerii imediate a licenței de funcționare de către inspectorii sociali, în cazuri grave precum contenționarea fizică şi chimică a beneficiarilor, izolarea, plasarea de beneficiari minori în comun cu beneficiari majori, găzduirea beneficiarilor în condiții vătămătoare, insalubre ori periculoase. În prezent, retragerea licenței de funcționare se realizează printr-o procedură anevoioasă și pentru motive ambigue, astfel încât stoparea abuzurilor din centrele în care se încalcă drepturile beneficiarilor este întârziată în mod nejustificat.
- Instituirea unor mecanisme de prevenire a suprapopulării din centrele rezidențiale și înăsprirea sancțiunii pentru depășirea numărului maxim autorizat de beneficiari – la încheierea contractelor de furnizare a serviciilor sociale cu furnizori din sectorul privat, direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului competente teritorial trebuie să le revină obligația legală de a verifica dacă nu se depășește capacitatea maximă a unui serviciu social ca urmare a plasării de noi beneficiari.
- Implicarea autorităților publice în elaborarea și verificarea planurilor de urgență în caz de încetare a activității unui serviciu social – furnizorii de servicii sociale sunt obligați să dețină un plan de gestionare a beneficiarilor în caz de sistare, din orice motiv, a activității serviciul social, însă fezabilitatea acestor planuri nu este verificată de nicio autoritate publică. Mai mult decât atât, forma propusă a Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale prevede că planurile de urgență vor viza transferul beneficiarilor în familie sau la alte servicii sociale similare, fără a implica concursul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului competente teritorial. Or, mulți dintre beneficiarii centrelor rezidenţiale suferă ca urmare a stigmatizării și înstrăinării de către familie sau aparținători.
Semnalăm cu regret faptul că, până și în ipoteza intrării în vigoare a modificărilor legislative dezbătute în Senat, centre de îngrijire și asistență precum “Sfântul Gabriel cel Viteaz” din Ilfov sau “Căsuța lu’ Min” din Bărdești ar obține, cel mai probabil, licență de funcționare.
În același timp, în contextul ultimelor cazuri documentate de CRJ și prezentate în rapoartele de monitorizare, considerăm necesară existența unor instrumente adecvate pentru rezidenți și/sau pacienți, prin intermediul cărora aceștia să poată formula sesizări, să își poată revendica drepturile sau cere reevaluarea măsurilor de ocrotire instituite. Astfel,
- CRJ solicită Consiliilor Judeţene, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Primăriilor să aloce fonduri astfel încât, similar altor spații privative de libertate, să existe în fiecare cameră cel puțin un telefon sau o tabletă (sau alt dispozitiv electronic) care să fie dat în uz rezidenților pentru a putea transmite plângeri sau a comunica în exterior;
- CRJ apreciază că este necesar ca, în standardele de licențiere care privesc toate serviciile sociale și medicale, publice sau private, pentru tineri, adulți sau vârstnici, să fie menționată obligativitatea facilitării accesului la telefon/tabletă pentru sesizarea oricăror situații de către rezidenți.
Reamintim pe această cale existența a două instrumente digitale, realizate de CRJ, și anume aplicația mobilă Ceasul bun și platforma CerAjutor.ro, care se pot dovedi utile în contextul existenței unor tablete/telefone în toate centrele/spitalele atât în prevenirea, cât și în documentarea abuzurilor din instituții.
Descarcă Ceasul bun pe PlayStore | Descarcă Ceasul bun pe AppStore
Intră pe www.CerAjutor.ro
CRJ va continua acțiunile de promovare a unei schimbări efective în materia legislației asistenței sociale și invită întreaga societate civilă, dar mai ales autoritățile publice, la conștientizarea și remedierea lipsei de viziune și interes în sprijinirea persoanelor cu dizabilități din România.
