Materialele prezentate mai jos au fost realizate cu scopul de a sprijini prevenirea și combaterea discursului urii în România, prin oferirea unui instrument de deconstruire de prejudecăți față de anumite minorități și grupuri vulnerabile la discriminare, precum cele de mai jos.
În toate materialele s-a folosit cuvântul „mit” în sensul pe care îl are în limba engleză de „o idee crezută în mod obișnuit, dar falsă (conform dicționar Cambridge) și care se folosește, în mod curent, și în limba română, cu referire la deconstruire de mituri („myth-busting”).
În fapt, ne referim la prejudecată, atât în sensul său din Dicționarul explicativ al limbii române, dar și în sensul din psihologia socială, conform căruia prejudecata este „o antipatie în baza unei generalizări eronate şi inflexibile” (Gordon Allport, The Nature of prejudice, 1954), respectiv o atitudine negativă sau ostilă față de un anumit grup de oameni, strict în baza apartenenței la acel grup.
SPUNE-NE PĂREREA TA!
Materiale informative pentru combaterea discursului urii/ Deconstruire de mituri
Consiliul Europei definește discursul de ură (hate speech) drept: „toate formele de exprimare care propagă, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură fondate pe intoleranță, inclusiv intoleranța care se exprimă sub formă de naționalism agresiv și etnocentrism, de discriminare și ostilitate față de minorități, imigranți și persoane provenite din imigrație”.
În cadrul legal românesc, discursul de ură nu are o definiție juridică specifică, ci mai degrabă comportamente specifice ilegale care sunt comise prin discurs pot intra în această categorie. Astfel, discursul de ură poate fi sancționat în sistemele administrative, penale sau civile.
Vezi materialul informativ
Comunitatea LGBTQ+
Discursurile împotriva persoanelor LGBTQ+ se folosesc de argumente false pentru a justifica și a perpetua discriminarea împotriva comunității. Reprezentările negative ale persoanelor LGBTQ+ au ca scop dezumanizarea unui întreg grup de persoane, reducerea acestuia la un singur set de caracteristici și vulnerabilizarea lui în fața unui discurs al urii.
Miturile despre comunitatea LGBTQ+ se concentrează pe punctarea exclusivă a diferențelor, pe caricaturizarea sau demonizarea acestora, omițând în mod convenabil toate celelalte aspecte care compun un portret complex, capabil de a genera solidaritate și empatie.
Vezi materialul informativ
Mame
Conform indexului mondial privind condiția mamelor în lume, România se află pe locul 66 în ceea ce privește bunăstarea mamelor (definită prin 5 indicatori precum sănătatea, bunăstarea copiilor, statutul economic, politic și educația).
Numărul mare al adolescentelor însărcinate (un sfert din mamele minore din Uniunea Europeană trăiesc în România), ratele mari ale mortalității infantile și materne (mai mare la femeile de etnie romă), nivel ridicat de discriminare instituțională a categoriilor vulnerabile, sprijinul limitat din comunitate pentru mamele care lucrează și interacțiunea dificilă cu sistemul medical sunt printre problemele acute identificate de un raport privind sănătatea mamei și a copilului în România.
Vezi materialul informativ
Minoritatea evreiască
Cea mai întâlnită definiție a discursului instigator la ură (DIU) ne spune că regăsim DIU în formulările care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura unui grup de persoane pe criterii de rasă, religie, etnie, naţionalitate, orientare sexuală etc.
Dacă am avea curiozitate, răbdare și timp, am deconstrui cu ușurință narațiunile de tip DIU. Regăsiți mai jos două exemple de contra-narațiuni construite, plecând de la modele recuperate din social media.
Vezi materialul informativ
Minoritatea maghiară
Dintre cele 20 de minorități naționale recunoscute de România, maghiarii sunt, fără îndoială, dacă nu cel mai numeros grup, măcar cel mai bine organizat politic. Poate și de aceea, din punct de vedere istoric, relația statului român cu aceasta a fost dintre cele mai problematice.
Din punct de vedere teritorial, maghiarii sunt concentrați preponderent în Transilvania, teritoriu care a intrat sub administrație românească abia în anul 1920. Mai multe rapoarte arată că una dintre principalele caracteristici ale minorității maghiare este puternicul simț al identității.
Vezi materialul informativ
Minoritatea romă
Romii sunt adesea văzuți prin prisma unor stereotipuri și prejudecăți care perpetuează discriminarea și rasismul. În Europa, rasismul anti-rom este unul dintre cele mai înrădăcinate tipuri de rasism. Cu toate acestea, modul în care se perpetuează rasismul împotriva romilor este insuficient studiat.
În timp ce studiile vorbesc despre discriminare, inegalități, privarea de drepturi și sărăcie, multe dintre acestea omit să menționeze faptul că rasismul este factorul principal care stă la baza tuturor acestor manifestări.
Vezi materialul informativ
Persoane aflate în sărăcie
În 2019, 21,1% din populația Uniunii Europene (UE), mai exact echivalentul a 92,4 milioane de persoane, se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, în ușoară scădere față de 2018 (21,6%).
În România, aproape 1 din 3 persoane se află în risc de sărăcie și excluziune socială. Cu un procent de 31,2% din populație aflată în această situație, România se află pe locul al doilea, după Bulgaria, care înregistrează cel mai ridicat procent din Uniunea Europeană, de 32,5%. Grecia se află pe locul al treilea, cu 30,0%. Conform unei cercetări a Agenției UE pentru Drepturile Fundamentale, în 2016, România avea cea mai mare rată a sărăciei copiilor din UE (49,2%), adică unul din doi copii.
Vezi materialul informativ
Persoane care trăiesc cu HIV/SIDA
Stigma și discriminarea asociate cu HIV pot avea formă de prejudiciu, atitudine negativă sau abuz direcționat către persoanele care trăiesc cu HIV. În 35% dintre țările cu date disponibile, peste 50% dintre cetățeni au raportat că au atitudini discriminatorii față de persoanele care trăiesc cu HIV.
Una dintre problemele majore care generează discriminare este lipsa de informații actualizate referitoare la HIV/SIDA. Din cauză că timp de decenii a fost considerată o boală mortală și promovată ca atare, lumea a căpătat o vigilență și o frică deosebită față de această condiție medicală. În prezent, ne luptăm să îndepărtăm niște informații învechite care, deși corecte și foarte folositoare la vremea lor, ele nu mai reflectă realitatea din prezent.
Vezi materialul informativ
Persoane cu dizabilități
Handicapul este definit ca deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. Termenul pune accent pe condiția medicală și pe limitări. În timp, el a fost asociat, în mentalul colectiv, cu ceea ce nu poate face o persoană.
De aceea, în ultimii ani, comunitățile persoanelor cu dizabilități insistă pe folosirea termenului dizabilitate în locul cuvântului handicap. Modificări în acest sens s-au făcut și în majoritatea actelor legislative internaționale sau naționale ale diferitelor state.
Vezi materialul informativ
Persoane fără adăpost
Definițiile și elementele ce trebuie luate în considerare atunci când vorbim despre persoanele care nu au o locuință au evoluat de-a lungul timpului. Acest document prezintă o inventariere a celor mai importante elemente, la nivel european și național.
În România, foarte multă vreme a fost utilizată denumirea de „om al străzii” sau „copiii străzii”, dar această terminologie are o conotație peiorativă, care afectează demnitatea umană și poate contribui la minimalizarea responsabilității pe care statul o are față de persoanele aflate într-o astfel de situație vulnerabilă. Este recomandat ca această denumire să nu fie utilizată în vorbirea curentă sau în documente oficiale, articole etc., preferat fiind termenul ”persoană fără adăpost”.
Vezi materialul informativ
Refugiați
La nivel global, peste 80 de milioane de persoane au fost nevoite să își părăsească țările de origine pentru a se refugia în locuri mai sigure, dintre care peste 26 de milioane sunt înregistrați ca refugiați – jumătate dintre ei sunt copii. Mai exact, deși copiii reprezintă 30% din populația planetei, 42% din refugiații înregistrați la nivel global sunt copii. Ceea ce înseamnă că 1 din 3 copii care locuiesc în afara țării lor de origine este refugiat, respectiv 1 din 200 de copii din lume.
La nivel european, a început să se discute despre criza refugiaților odată cu Primăvara Arabă și, mai intens, din 2015. La acel moment, un număr mare de persoane au venit în Europa și au solicitat azil, fugind din țări aflate în conflict, unde viața și integritatea lor erau puse în pericol, iar autoritățile nu le mai puteau acorda protecția necesară.
Vezi materialul informativ
