Asta e concluzia la care am ajuns în urma vizitei din 14 martie 2017, la secția de psihiatrie de la Gura Văii – că locul e un depozit de ființe umane, în condiții de viață absolut degradante. Ne-am întors acolo la o săptămână după o altă vizită a unor experți ai noștri, pentru a analiza și mai în detaliu condițiile în care trăiesc pacienții de aici și felul în care le sunt încălcate drepturile.
Secția de psihiatrie, care ține de Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin, se află la marginea localității Gura Văii. E greu să ajungi acolo și, odată ce intri, descoperi că nu e semnal la telefon. E o clădire de două etaje, înconjurată de gunoaie. În curtea instituției, erau depozitate mai multe paturi din metal și nu am zărit nicio zonă de agrement sau relaxare. Doar câțiva pacienți care stăteau pe banca sau pe ciment, legănându-se.
În saloanele pe care le-am vizitat, am constatat că temperatura era foarte scăzută, deși afară erau chiar 14 grade. Câte unul sau chiar doi, pacienții stăteau îmbrăcați în pat, acoperiți cu pături. Băile erau într-o stare deplorabilă, cu WC-uri turcești ruginite și avariate. Am aflat că pacienții fac baie o singură dată pe săptămână, când li se schimbă și hainele, pe care le poartă zi de zi, timp de șapte zile, și cât e lumină, și când vine noaptea. Nu au pijamale, nu au haine proprii și nu sunt schimbați în afara acelei singure dăți pe săptămână, chit că unii dintre ei ar avea nevoie, din cauza unor probleme pe care le au, precum incontinența.
Am fost prezenți și când s-a servit masa de prânz, deși era deja ora 16 când s-a întâmplat asta, în ziua vizitei noastre. Fiecare pacient avea un bol și o farfurie din inox, îndoite, și câte o jumătate de pâine, care de cele mai multe ori e pusă peste ciorbă, în castron, până se umezește. Am văzut câțiva dintre pacienți scoțând pâinea udă din ciorbă și abia apoi apucându-se să mănânce.
E probabil, o măsură de siguranță după un eveniment din 2016 – singurul deces survenit in acel an. Deși la început, când am cerut personalului să ne povestească despre morțile survenite în anii precedenți, ni s-a spus că în 2016 a murit un singur pacient din cauza unui stop cardio-respirator, când am insistat să ne ofere mai multe detalii am aflat că, de fapt, pacientul murise pentru că se înecase cu o bucată mai mare de carne, la masă.
În restul timpului, cei 50 de pacienți ai secției stau pur și simplu. Nu au activități și niciun fel de terapie. Oricum, în centru nu există decât un medic psihiatru și un doctor de familie, însă niciun asistent social, psiholog, ergo terapeut sau terapeut ocupațional. Singura relaxare îl reprezintă un televizor la care se uită rezidenții, agățat într-o cutie, pe perete.
Am încercat să le explicăm angajaților cât de important e ca pacienții de la Gura Văii să aibă acces în comunitate, la servicii pentru o viață independentă, dar ni s-a spus în repetate rânduri că rezidenții sunt persoane cu „retard mental”, motiv pentru care e indicat să rămână închise și internate în spitale pe toată perioada vieții lor și că oricum nu au acces în afara curții secției. Ba mai mult, ne-au spus că pe unii dintre ei îi cunosc chiar de la vârsta de trei ani, de când erau instituționalizați în orfelinatul din apropiere.
În urma vizitei si a încălcărilor grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilități pe care le-am întâlnit la Gura Văii, cerem spitalului judeţean, DGASPC Mehedinţi şi Consiliului Judeţean Mehedinţi intervenţia de urgenţă pentru asigurarea serviciilor în comunitate, aşa cum sunt acestea prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte si le atragem atenția că instituționalizarea pe motiv de lipsă de servicii în comunitate reprezintă o privare de libertate si o încălcare gravă a drepturilor omului.
Mai jos, vedeți câteva dintre fotografiile pe care le-am făcut în spital și nu uitați că așteptăm să ne scrieți pentru a ne cere consilieră juridică sau pentru a ne povesti despre cazuri de abuz al persoanelor cu dizabilități pe care le-ați întâlnit. Vă așteptăm mailurile la adresa cjm@crj.ro.