Silviu, din instituție în comunitate

Silviu Tocilă e unul dintre tinerii care s-au mutat recent în serviciile organizației ProAct Suport, care sprijină traiul persoanelor cu dizabilități în comunitate. Timp de doi ani de zile, din spatele zidurilor de la CIA Olteni, Silviu a trimis scrisori la DGASPC Teleorman, a sunat zilnic experții Clinicii Juridice Mobile, care i-au preluat cazul, spunând iar și iar că vrea să nu-și irosească viața într-un centru. Pentru Silviu însă, ca pentru orice tânăr care se mută în comunitate, tranziția e extrem de dificilă. Se rupe de o viață tristă, dar sigură, pentru a încerca să fie independent.

Cerasela Predescu, director al ProAct Suport, povestește schimbările prin care urma să treacă Silviu, în timp ce se pregătea să se mute în comunitate.

“Pe Silviu urmare a vizitei mele la Teleorman l-am învoit și a petrecut trei zile în serviciile ProAct, pentru că i-am spus:

„Tu-ți dorești să vii, dar e mai mult dorința ta de a evada de aici, pentru că nu știi în mod real unde vrei să vii. Hai să vezi ce facem noi. Neromanțat, să-ți spunem că, la noi, oamenii au responsabilități, nu numai drepturi, trebuie să muncească, să-și facă curat, noi nu avem angajate infirmiere care să le facă curat. Fiecare, adult fiind, trebuie să-și facă curat, tu vei găti, tu vei face curat, tu-ți vei spăla lucrurile, cu suport până înveți să faci singur aceste lucruri și trebuie să înțelegi că e diferit față de ceea ce ai fost tu obișnuit în instituție. A venit, a petrecut trei zile și mai mult și-a dorit să vină. Nu, că vreau, că-mi doresc. Deci atunci în cunoștință de cauză a decis, și suntem la momentul acesta în care așteptam.

Îi va fi foarte greu, pentru că, așa cum vorbeam la început, el își dorește foarte mult să plece, dar hai să ne gândim că toată viața lui Silviu e în CIA Olteni. El acolo cunoaște bine, rău, acolo are o serie de prieteni, o serie de cunoștințe, acolo cunoaște tot personalul, acolo cunoaște comunitatea, îi sunt familiare obiceiurile, persoanele, locația. Toate astea îi dau un grad de securitate și confort, oricât de bine i-ar fi la ProAct, până cu adevărat să-i fie bine, el va trece printr-o perioada dificilă. Va fi ca o persoana aflată între doua lumi. El nu poate să aibă rădăcini imediat ce vine la Mihăilești, la Novaci (n.red.: în căsuțele ProAct Suport). Va trebui să cunoască lumea, să cunoască comunitatea, să se obișnuiască cu personalul, cu colegii pe care deja îi găsește în serviciu. Si toate astea cer efort, cer adaptare. Va fi o perioadă dificilă pentru el, știm lucrurile astea și suntem pregătiți, pentru că mutarea nu înseamnă o fericire. Gata, am venit, e mai bine, avem 100 de curcani, avem ouă, purceluși, caței, pisicuțe, avem grădină, e frumos. Nu, toate aceste lucruri noi vor genera stres în viața lui Silviu.

De aceea e foarte importantă atenția de care trebuie să dăm noi dovadă, pentru că orice nevoie nesatisfăcută e un factor declanșator de și mai mult stres și atunci trebuie, foarte discret, să fim atenți asupra lui și să mediem relația cu ceilalți tineri în mijlocul cărora el va intra. Așa cum spuneam, el trebuie să-și găsească locul acolo, să se potrivească. Cumva se mută acolo să-și facă o viață nouă. Idel ar fi să stea o perioadă și să zboare la un moment dat către viața lui independentă. Dar o perioadă cu siguranță va sta aici. E important cum va sa aici, ce tip de relație va stabili, cum intervenim noi în situațiile de disconfort și de stres, pentru că ideea este, el fiind adult, trebuie ajutat să-și rezolve el problemele și conflictele, nu trebuie să le rezolvăm noi. Noi trebuie să-i oferim niște instrumente, dar el să fie capabil să-și rezolve aceste probleme.

 

Faptul că el va veni în acest serviciu nu însemnă că noi vom închide o ușa între Silviu și CIA Olteni. E greșit. Noi vom deschide larg această ușă și suntem conștienți că în perioada urmatoare Silviu probabil va dori cu o intensitate foarte crescută să se întoarcă acolo, să-și vadă mama (n.red.: care e internată tot la CIA Olteni), să vadă psihologul, colegul sau prietenul, persoanele de care s-a simțit el atașat, pentru că e o ruptură. Noi, când îl primim pe Silviu la noi, îl primim cu tot ce înseamnă trecutul lui, persoanele pe care el le valorizează și au o importanță în viața lui și asta înseamnă să menținem legătura, să o facilităm. El trebuie să aibă oricând acces la persoanele dragi, de care se simte legat. Acest lucru traducându-se prin vizite în Olteni și, în egală masură, a permite accesul acestor persoane, în măsura în care pot veni, în noua locuință, în noua viață a lui Silviu.”

 

Urmărește-l pe Silviu în filmulețul de mai jos: