Vizită de monitorizare: CĂSUŢE DE TIP SOCIAL: VLĂDUŢ, MARIA, KALINA DE LA BORA SLOBOZIA, IALOMIŢA

Raportul în format PDF

1. Informaţii generale

Complexul de servicii sociale pentru copilul cu handicap Slobozia. Căsuţe de tip social, fără personalitate juridică: Vlăduţ, Maria, Kalina la BORA, Ialomiţa

LocalitateaBora, judeţul Ialomiţa,în subordinea DGASPC Ialomiţa

Adresa:str. Prelungirea Măgurii, nr. 3-5, Cartier Bora, Slobozia, Ialomiţa

 

Vizita de monitorizare s-a desfăşurat în data de 13 februarie 2014 începând cu ora 14.20 şi s-a încheiat la ora 16.00. Aceasta a fost realizată de monitorii CRJ Florentina Vîrtej, expert jurist şi Manuella Manu, psiholog.

Căsuţele de tip social: Vlăduţ, Maria, Kalina de la BORA sunt căsuţe de tip familial de stat ce aparţin de DGASPC Ialomiţahttp://www.cicnet.ro/content/directia-generala-asistenta-sociala-protectia-copilului-ialomita şi au fost construite şi organizate cu ajutorul Fundaţiei Sera. Au deschis oficial căsuţele în 4 septembrie 2013.

Căsuţele de tip social de la Bora sunt în număr de trei şi poartă nume distincte VLĂDUŢ, MARIA, KALINA pentru beneficiari cu dizabilităţi severe şi mediu.  Beneficiarii sunt în număr de 36, cu vârste între 1 an şi 24 de ani, diagnosticaţi cu dizabilităţi fizice gen fibroză chistică sau insuficienţă renală cronică dializată şi dizabilităţi neuropsihice: retard psihic de gradul I şi II, tulburare de conduită/ADHD sau  tulburare psihotică: schizofrenie, etc.

Fiecare căsuţă este organizată în dormitoare mici cu câte ¾ paturi. Beneficiarii nu sunt separaţi pe criteriul sexului sau al vârstei. Spre exemplu: un dormitor găzduia o fetiţă cu hidrocefalie şi 3 băieţi (fibroză chistică, întârziere psihică în dezvoltare), un alt dormitor cu trei paturi găzdui 3 fete, al treilea dormitor cu 5 paturi – era un dormitor de fete, din care o beneficiară de 7 ani are autism şi încă un dormitor de 3 paturi. În cea de-a doua căsuţă Maria, erau 6 dormitoare a câte 3 paturi.

În căsuţa Kalina sunt 6 dormitoare a câte 3 paturi fiecare. Unul din dormitoare găzduieşte şi fete şi băieţi. Cu titlul general, căsuţele arată foarte bine, îndeplinesc toate cerinţele /standardele de acomodare: curate, igienizate, dotate cu mobilier nou, pentru fiecare beneficiar există pat şi dulap personal, cu numele fiecăruia postat pe dulap sau pe uşă, lenjeriile sunt colorate, par noi, beneficiarii erau îmbrăcaţi, hainele erau destul de curate, băile (1 baie şi 1 grup sanitar pentru 1 căsuţă) erau prevăzute cu instalaţii sanitare noi, consumabile (săpun, hârtie igienică), baia era prevăzută cu cadă, 2 maşini de spălat, 4 oliţe, grup sanitar.

Fiecare căsuţă are un living mare cu canapele şi bibliotecă, un loc adecvat socializării şi hobby-urilor. În ziua vizitei beneficiarii erau implicaţi în activităţi de desen – felicitări pentru luna martie.

Din punct de vedere al construcţiei, dotărilor, echipamentelor, consumabilelor, igienei – acestea corespund standardelor. De asemenea, numărul de paturi / beneficiari este bine proporţionat din punct de vedere al suprafeţei construite.

Există şi o bucătărie dotată cu vase, aragaz, frigider, câteva alimente primare, deşi ei primesc în fiecare zi mâncarea în regim de catering. Din punct de vedere reintegrare, recuperare, socializare, petrecere a timpului liber – situaţia rămâne aceeaşi ca în toate celelalte centre vizitate. Mai exact lipseşte orice formă /metodă organizată de recuperare, de socializare. Televizorul, desenele animate şi cu titlu de excepţie – jocuri de tip lego sau puzzle sunt singurele forme de petrecere a timpului chiar şi într-un centru de tip căsuţă, amenajat la standarde.

De asemenea, seful centrului Dna Valentina Popescu are un comportament care arată o apropiere de beneficiari, uneori exagerată în raport cu poziţia pe care o ocupă iar vocabularul acesteia este inadecvat şi nepermis: ”Te omor!”. ”I-ai furat machiajele”.

 

3. Plasamentul tinerilor în instituţie

Plasamentul în căsuţele de la Bora s-a făcut din cadrul centrului Movila şi ulterior Slobozia. Beneficiarii sunt încadraţi prin CPC prin DGASPC Ialomiţa, până la împlinirea vârstei de 26 de ani. Certificatul de încadrare este revizuit la 1 an. Motivul plasamentului este problema de sănătate. Beneficiarii sunt plasaţi pe o perioadă nedeterminată. Toţi beneficiarii sunt încadraţi pe baza CPC prin DGASPC Ialomiţa. 4 beneficiari nu au aparţinători, 44 de beneficiari au familie. Mai puţin de 50% sunt romi, deşi nu există înregistrări în acest sens. Căsuţele funcţionează cu respectarea art. 21 din Regulamentul Naţiunilor Unite pentru protecţia tinerilor privaţi de libertate. Nu sunt înregistraţi beneficiari de altă naţionalitate.

Nu avem informaţii precum tinerii plasaţi în căsuţele de la Bora ar fi reţinuţi în acest centru mai mult de 26 de ani, potrivit reglementărilor. În afară de găzduirea în centru şi o dată cu aceasta restricţionarea libertăţii de mişcare, beneficiarii nu au acces la şcoală, corespondenţă, nu sunt vizitaţi de părinţi (doar 5-6 dintre aceştia primesc vizita părinţilor o singură dată pe an), nu părăsesc instituţia, nu au acces la serviciile religioase, servicii medicale doar în situaţii excepţionale, nu beneficiază de servicii de recuperare, reintegrare, socializare şi petrecerea timpului liber.

Părinţii sunt informaţii de către managerul de caz pentru probleme speciale. De la deschiderea centrului s-a realizat un singur transfer, în ziua monitorizării, o beneficiară de 22 ani cu schizofrenie a fost transferată la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Vârstnice din Judeţ din motive medicale. În cadrul centrului nu sunt afişate informaţii despre drepturile beneficiarilor, adrese şi persoane de contract de la instituţiile sau organizaţiile responsabile şi nici altă informaţie de interes pentru aceştia. Doar programul de masă şi notiţe organizatorice au fost observate pe uşa bucătăriei. Nici un beneficiar nu a primit o copie a reglementărilor naţionale sau  internaţionale privind drepturile lor şi nici nu li s-au adus la cunoştinţă în vreun fel.

 

4 Suport legal şi evaluarea măsurii de plasament

Beneficiarii, în plasament prin CPC potrivit DGASPC Ialomiţa au fost transferaţi în septembrie 2013 în aceste căsuţe. Potrivit declaraţiilor ei rămân în custodie până la împlinirea vârstei de 26 de ani. Alte informaţii cu privire la acest aspect nu ne-au fost furnizate. Beneficiarii nu primesc nici un fel de informaţie cu privire la drepturile lor. În materie legală nu există situaţii în care ar fi fost necesar să fie asistaţi de avocat şi să primească informaţii despre cazul lor.

 

5 Condiţii de viaţă în instituţie

Beneficiarii sunt copii şi tineri, fete şi băieţi. Sunt dormitoare unde sunt acomodate doar fete sau doar băieţi dar sunt şi dormitoare comune. Nu am primit o explicaţie logică cu privire la organizarea beneficiarilor pe dormitoare, însă este cert că nici sexul, nici vârsta, nici dizabilitatea nu reprezintă un criteriu de împărţire pe dormitoare.

Numărul de beneficiari este direct proporţional cu numărul de locuri. Sunt acomodaţi câte 3-4 în cameră, uneori fete cu băieţi, dar au suficient spaţiu şi condiţii de cazare la standarde.

Căsuţele de tip social de la Bora sunt în număr de trei: VLĂDUŢ, MARIA, KALINA pentru beneficiari cu dizabilităţi severe şi mediu. Căsuţele – sunt în clădiri distincte, proaspăt zugrăvite/renovate, aşezate una lângă alta în aceeaşi curte. Căsuţele au fiecare câte 6 dormitoare cu câte 3 maxim 4 paturi fiecare, sunt luminoase, vopsite în culori calde, spaţioase; sala de club este în regim open space, dotată cu măsuţe pentru diverse activităţi recreative, televizor şi cd player; Băile sunt mari şi igienizate, dotate cu maşini de spălat, oliţe şi obiecte sanitare noi. Bucătărie utilată modern cu frigider, aragaz, cuptor cu microunde, vase şi tacâmuri, dulapuri, etc. însă beneficiarii primesc masă prin serviciul de catering şi nu un cabinet medical.

Căsuţele dispun de centrală proprie pentru încălzire, lumină naturală, instalaţii noi, apă curentă rece şi caldă, echipamente moderne etc. Băile sunt mari şi adaptate pentru nevoile beneficiarilorcu căzi joase;prosoape, hârtie igienică aşezată pe suporţi, pastă de dinţi, periuţe, etc. Obiectele sanitare sunt noi, există maşini de spălat rufe, toate consumabilele necesare. Programul la baie: dimineaţa şi seara igiena personală, baie generală de două ori pe săptămână cu menţiunea că tinerii autonomi au acces la baie ori de câte ori vor. Căsuţele sunt dotate cu toate echipamentele şi consumabilele necesare. Baia şi grupul sanitar sunt curate, igienizate şi suficient de mari pentru a acoperi nevoile oricărei persoane.

Există o curte comună, nu foarte mare, dar suficientă pentru numărul de beneficiari. Directoarea şi personalul şi-au exprimat dorinţa şi nevoia de a amenaja în curte un spaţiu de joacă cu leagăne, tobogane, băncuţe, un foişor pentru activităţile de recreere. Sunt probleme de evacuare a apei din cauza amenajărilor – apa se strânge la poartă, iar trotuarul este îngust şi pe vreme rea accesul este îngreunat. Sunt şi 2-3 câini în curte care au acces şi în căsuţe prin bunăvoinţa personalului. Câinii pot reprezenta un pericol pentru străini şi persoane fără ajutor pentru că au tendinţa să devină agresivi.

Mâncarea este în regim de catering potrivit raţiei zilnice. Există şi o bucătărie utilată cu frigider, aragaz, cuptor cu microunde, veselă însă beneficiarii ne fiind autonomi nu o folosesc. 22 beneficiari nu mănâncă singuri, trebui hrăniţi în special cu mâncare pasată, cu linguriţa. Personalul ne-a asigurat că beneficiarii primesc mâncare şi în afara orelor de masă  iar cei autonomi de multe ori se servesc singuri. Beneficiarii nu ies din căsuţă neînsoţiţi. Nu primesc alimente şi băuturi din exterior. Toţi beneficiarii prezenţi în căsuţe erau îmbrăcaţi corespunzător, în dulapurile lor existau multe haine curate şi de schimb. Fiecare beneficiar are patul şi dulap propriu. Paturile erau acoperite de lenjerie colorată, curată, prevăzute cu perne şi pături. Hainele sunt furnizate de DGASPC Ialomiţa. Dincolo de haine nu există bunuri personale, beneficiarele aveau câteva bijuterii şi una dintre ele un portofel cu farduri. Presupunem că erau de la angajate, însă nu a fost indicată provenienţa lor.

 

V. Servicii medicale

Serviciile medicale sunt realizate de medicul de familie, în interiorul căsuţelor. În situaţii speciale se organizează vizite la medicul specialist în Slobozia. De asemenea, în situaţia în care beneficiarii devin agresivi sunt imobilizaţi de către angajaţi şi trimişi la medicul specialist.

Personalul medical al căsuţelor Bora este compus din 5 asistenţi medicali ce asigură îngrijirea medicală bazată pe administrarea tratamentului medicamentos şi urgenţe pentru beneficiarii cu dizabilitate fizică şi neuropsihică. Toţi beneficiarii sunt înscrişi la medicul de familie Şerban George şi de asemenea se colaborează foarte bine cu medicul specialist în neuropsihiatrie Olteanu.

Din declaraţiile doamnei asistente Crintea Iuliana examinările medicale se realizează o dată pe an şi la “triaj” adică când apar evenimente deosebite cum ar fi apariţia unei boli ca scarlatina; acestea au loc în principiu la spital deoarece cabinetul căsuţelor Bora este subdimensionat ca spaţiu.

De menţionat este faptul că există doar un singur cabinet medical pentru toate căsuţele; acesta e dotat cu un pat pentru consultaţii, un frigider, dulap cu medicamente, o măsuţă mică. Există dotare şi pentru urgenţă. Asistenta medicală ne-a dezvăluit că nu folosesc contenţionarea fizică iar contenţionarea chimică se realizează numai cu prescripţie medicală dată de medicul specialist în neuropsihiatrie Olteanu. Astfel, într-un raport de tură am găsit o menţiune privind pacienta P.V. fată, cu oligofrenie gradul II şi tulburare psihotică: schizofrenie, care la data de 10.02.2014 manifesta: “o agitaţie psihomotorie marcată prin crize de agresivitate: loveşte copii, s-a muşcat singură de mâini”. A doua zi, 11.02.2014 asistenta medicală a însoţit beneficiara la medic. Medicul i-a schimbat tratamentul cu zeldox şi diazepam, iar în 12.02.2014, în urma monitorizării a fost notată observaţia “a dormit foarte puţin la prânz iar în cursul zilei a fost liniştită”.

În fişele medicale existau două tipuri de diagnostice:

a)      diagnostic neuropsihiatric: retardul psihic, tulburarea de conduită/ADHD sau  tulburarea psihotică: schizofrenie cu medicaţie antipsihotică: levopremazin, rivotril, zeldox, etc

b)      şi un diagnostic fizic: fibroză chistică sau insuficienţă renală cronică dializată de exemplu,  cu medicaţie lokren, leridip, monopril, liv,etc.

Există beneficiari cu incontinenţă urinară. La cabinetul medical există un caiet de menstruaţie cu evidenţa a 24 beneficiare care primesc tampoane lunar. Problemele stomatologice sunt foarte greu rezolvate deoarece sunt refuzaţi frecvent de specialiştii de la oraş, ca soluţie de moment asistentele fac extracţii dentare şi dau calmante în situaţi critice.

Examinările oftalmologice în schimb sunt rezolvate cu ajutorul unei fundaţii de la Bucureşti care oferă sprijin. Existenţa acestor dificultăţi în privinţa accesului la diverse servicii medicale a determinat conducerea căsuţelor Bora să ia decizia de a face parteneriate cu spitale. Servicii medicale primare se asigură atât ziua cât şi noaptea de câte un asistent medical pe o tură de 12 h pentru toate căsuţele. Când au loc intervenţii medicale se anunţă familia beneficiarului iar în caz de deces până la rudele de gradul III. Nu sunt implicaţi beneficiari de alte naţionalităţi.

În situaţii de agresivitate beneficiarii sunt izolaţi de personal şi dacă este cazul sunt trimişi la medicul specialist. Nu există izolator sau spaţiu de contenţionare. Ultimul caz de deces a fost în 17 septembrie 2013, un beneficiar de 17 ani cu diagnostic de hepatită ce a avut de-a lungul tratamentului multe internări la spitalul de boli infecţioase de la Bucureşti. Apoi a fost diagnosticat având sindromul Steven Johnson. În urma administrării tratamentului medicamentos pacientului i-au apărut câteva afte orale şi deşi l-au vitaminizat a făcut o intoxicaţie de medicamente[1] ce i-a afectat ficatul şi i-a produs moartea. Ca procedură urmată: a fost anunţat medicul de familie care l-a rândul lui a anunţat pe medicii care l-au îngrijit la spitalul de infecţioase de la Bucureşti şi au concluzionat împreună că decesul s-a datorat sindromului Steven Johnson.

Din declaraţiile personalului în casuţe nu se consumă droguri. Starea de sanătate a beneficiarilor nu le permite nici să se autoadministreze, nici să iasă din centru. Centru nu are butoane de panică şi nici nu sunt necesare din declaraţiile asistentei medicale deoarece beneficiarii nu sunt agresivi.

 

VI. Activităţi educative şi recreative

În prezent nu există un plan de recuperare-reabilitare pentru beneficiari. “Suntem un pic în urmă.. deoarece de abia ne-am mutat”, a afirmat doamna directoare. Psihologul, doamna B.F. ne-a declarat că nu a conceput şi completat grile de observare psihologică şi /sau PIS-uri[2] pentru beneficiari deoarece primele luni de la mutare au fost de acomodare atât pentru beneficiari cât şi pentru personal. Mai sunt alte două doamne psiholog de la fundaţia Sera care lucrează cu beneficiarii dar cu care nu a colaborat. Motivul este lipsă de personal mai ales de infirmiere iar ea a fost suprasolicitată cu responsabilităţi de tipul supraveghere.

Centrul lucrează cu aproximativ 20 manageri de caz la nivel de judeţ, fiecare dintre aceştia fiind alocat unei comune/localităţi. Managerii de caz au datoria de a-i informa pe părinţi de problemele speciale ale beneficiarilor de care se ocupă. Pentru beneficiarii cu dizabilităţi severe (21 persoane) se fac demersuri săptămânale (marţea şi vinerea) la centru de recuperare din oraşul Slobozia – Centrul de Recuperare pentru Copilul Neuropsihic – pentru logopedie, ergoterapie, meloterapie şi kinetoterapie. În centru nu fac recuperare. Ceilalţi beneficiari au activităţi zilnice:desen, jocuri de construcţie gen puzzle sau cuburi; cei care nu doresc se pot uita la diverse emisiuni TV sau stau pe canapea în sala de activităţi. Există şi activităţi de curăţenie în care sunt implicaţi beneficiarii – curăţenie, strânsul patului, etc.

Beneficiarii au acces la televizor, au un cd- player la care ascultă muzică pop. Din declaraţiile directoarei reţinem că există 10 tineri cu dizabilităţi care sunt înregistraţi în învăţământ acesta fiind organizat la domiciliu, în căsuţa Kalina ( de exemplu sunt doi beneficiari sunt în clasa a-VII-a, un beneficiar clasa a-VI-a, alţi doi în clasa a-V-a, etc.), însă profesorii pedagogi vin la centru dar nu desfăşoară ore după programă ci fac altfel de activităţi. Alt tip de educaţie nu a fost menţionat şi nici nu se poate aprecia că ar exista activităţi educative, de recuperare, şcolare, etc. altele decât televizorul, desenul şi muzica. Principalul finanţator (fundaţia Sera) al proiectului căsuţelor de tip social Bora (aproximativ 1 mil euro) a alocat bani şi pentru dotări precum achiziţionarea de jocuri educative pentru tinerii beneficiari dar încă nu s-au achiziţionat.

Beneficiarii nu sunt implicaţi în alte activităţi de formare şi nici nu au capacitate de muncă. Activităţi precum curăţenia, strânsul patului sunt realizate în centru şi incluse la activităţi de recuperare. Apreciem din discuţiile în timpul vizitei, fără a avea însă o certitudine, că beneficiarii autonomi fac foarte multe activităţi în locul personalului.

 

VII. Contactul cu exteriorul instituţiei

Beneficiarii pot fi vizitaţi de familie dar nu părăsesc centrul. În 2013 6 beneficiari au fost vizitaţi de mame o singură dată. Există colaborare cu biserica. Trei beneficiari merg la biserică duminica. O familie din localitate vine şi face voluntariat – activităţi de petrecere a timpului liber cu copii mici. Protoieria Slobozia îi ajută cu alimente. Fundaţia SERA, cea care a făcut posibilă finanţarea căsuţelor participă în continuare la finanţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor. Alte organizaţii, instituţii sau persoane care să participe în vreun fel la activităţi sau finanţare nu mai sunt.

 

VIII. Practici disciplinare, plângeri. Tipuri de registre pentru plângeri.

În situaţia în care beneficiarii sunt agresivi cu ei înşişi sau cu alţi beneficiari aceştia sunt imobilizaţi de personal şi trimişi la medicul specialist. Nu există înregistrări cu privire la discriminări în timpul procedurii de imobilizare sau în orice altă situaţie. Există un registru de sesizări pentru beneficiari dar care este gol, tinerii prezenţi în căsuţele de la Bora nu au abilităţi de a scrie sau de a înţelege ce înseamnă o plângere. Nu există nicio altă înregistrare cu şi despre sancţiuni, plângeri, drepturi. Nu sunt afişate informaţii despre drepturile beneficiarilor, despre instituţii sau organizaţii la care ar putea apela în caz de nevoie.

Beneficiarii nu au acces la documente. Dosarele acestora sunt ţinute în centru şi administrate de personal. Beneficiarul nu primeşte copii după documente. Nu există informaţii cu privire la plângeri, procedură, documente. Din declaraţiile personalului nu sunt motive pentru plângeri, deşi inexistenţa măsurilor, metodelor şi instrumentelor încalcă drepturile fundamentale. Nu există informaţii cu privire la participarea familiei sau a ONG-urilor în sesizări, plângeri, respectarea drepturilor beneficiarilor. Însă familiile nu se implică foarte mult nici în alte domenii, vin în vizită o singură dată pe an, iar organizaţiile participă în special la activităţi. În opinia noastră drepturile fundamentale la educaţie, corespondenţă, viaţă de familie, comunicare, viaţă socială, etc. nu sunt asigurate sau respectate.

Beneficiarii indiferent de nivelul de înţelegere sau discernământ nu sunt informaţi/consultaţi cu privire la nici un aspect – stare de sănătate, drepturi, alimente, plângeri, legislaţie şi norme internaţionale etc. Nu putem vorbi de restricţii sau împiedicarea dreptului la plângere dar nici despre cunoaşterea lui sau despre existenţa plicurilor, timbrelor şi a contactelor instituţiilor ori a motivelor pentru întemeierea unei plângeri pentru ca beneficiarii să poată ştii că au dreptul şi cum să facă plângerea. Nu există informaţii despre utilizarea forţei. Beneficiarii nu au urme vizibile de lovituri şi nici nu s-au plâns în acest sens. În situaţii de agresivitate ce nu poate fi controlată beneficiarii sunt imobilizaţi de angajaţi, li se administrează medicamente potrivit prescrierii doctorului specialist sau sunt duşi la medicul specialist. Nu există izolator şi nici procedură pentru utilizarea acestuia. Directoarea ne-a declarat că nici contenţionări nu au avut şi nici registru pentru contenţionări nu există. Nu cunoaşte existenţa unor fapte pentru care munca a fost dispusă ca şi sancţiune, însă din discuţiile în cadrul vizitei a reieşit că beneficiarii participă la toate activităţile de curăţenie.

 

IX. Personalul instituţiei

Sunt în total 31 de angajaţi , 30,5 posturi ocupate şi 10 posturi vacante. 41 de posturi în organigramă:

1 psiholog – femeie,

9 educatori, 8 femei şi un bărbat, din care 2 educatori principali şi 5 cu examen

5 asistente medicale, femei, din care 4 principali

2 bucătari bărbaţi şi 1 ajutor bucătar femeie

1 mecanic şi un paznic, bărbaţi, posturi neocupate

5 infirmiere femei

2 îngrijitoare femei

1 supraveghetor de noapte femeie

1 spălătoreasă femeie

1 administrator femeie

1 sef centru femeie

La data vizitei erau prezenţi: 2 educatoare, 1 spălătoreasă, 1 administrator, 1 psiholog, şeful de centru, 1 asistentă medicală, 1 infirmieră

Salariul unei infirmiere este de 900 lei.

 

X. Inspecţii şi evaluări periodice ale instituţiei

De când s-au înfiinţat au avut o singură vizită în data de 03.02.2014 de la  DGASPC Ialomiţa. Alte inspecţii de la SANEPID, Pompieri, Inspecţia Socială nu au primit încă dar nici nu sunt încă autorizaţi. Acreditarea serviciului este planificată pentru luna martie 2014. Procedural Sanepidul vine în inspecţie de 3 ori pe an şi Pompierii o singură dată pe an.

 

XI. Respectarea şi protecţia drepturilor fundamentale

Nu există înregistrări pentru încălcarea drepturilor fundamentale dar nici nu sunt indicii că acestea ar fi respectate: dreptul la viaţă personală, la religie, la corespondenţă, la viaţă socială, etc. nu sunt respectate. Beneficiarii nu ştiu/nu sunt informaţii despre drepturile lor şi nici nu au acces la instituţii sau organizaţii pentru drepturile omului.

 

XII. Recomandări:

  • Conceperea unei strategii generale pentru serviciile de recuperare şi reabilitare a beneficiarilor  cu dizabilităţi fizice şi neuropsihice din căsuţele de tip social de la Bora;
  • Existenţa unor planuri individualizate pentru beneficiari în vederea recuperării, reabilitării cu obiective clar definite şi  monitorizare pe tip de activitate desfăşurată;
  • Suplimentarea posturilor şi formarea profesională continuă a  întregului personal cu scopul de a putea oferi servicii  profesionale şi de calitate beneficiarilor cu nevoi speciale.


[1] Medicamentul Orungal

[2] Înainte de mutarea la căsuţe ne-a spus că avea completate PIS beneficiarilor