Vizită de monitorizare: CENTRUL DE PLASAMENT NR. 2 SLOBOZIA, IALOMIȚA

Raportul în format PDF

1. Informaţii generale

Centrul de plasament nr. 2 SLOBOZIA

LocalitateaSlobozia, jud. Ialomiţa

Adresa: B-dul Chimiei nr.13, Tel. 0243.231.859

Directorul instituţiei: asistent social Costache Monica Steluţa, în centru din 1998

 

Vizita de monitorizare s-a desfăşurat în data de 13 februarie  2014 începând cu ora 11.15 şi s-a încheiat la ora 14.35. Aceasta a fost realizată de monitorii CRJ Florentina Vîrtej, expert jurist şi Manuella Manu, psiholog.

Centrul de plasament nr. 2 Slobozia este un centru de stat ce aparţine de DGASPC Ialomiţa http://www.cicnet.ro/content/directia-generala-asistenta-sociala-protectia-copilului-ialomita. Înainte de 1998 a fost Casa de copii preşcolari nr. 1, cu 68 de locuri (copii) şi 21 de educatori.

CP nr. 2 Slobozia este un centru de plasament destinat copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Acesta are în prezent o capacitate de 28 de locuri. La data vizitei în centrul de plasament nr. 2 Slobozia erau găzduiţi 21 de beneficiari din care, conform datelor furnizate de personalul centrului, erau prezenţi 20[1], un beneficiar de 19 ani a plecat în familie pe data de 23 ianuarie 2014.

Distribuţia beneficiarilor în CP 2 Slobozia conform datelor statistice oferite de d-na director CS este:

Copii Tineri/adulţi
14

6

 

Gen: Fete

Băieţi

8

12

 

Vârstă Nr. beneficiari
4 ani

1

5 ani

4

11 ani

1

12 ani

2

14 ani

1

15 ani

2

16 ani

1

18 ani

1

20 ani

4

21 ani

2

 

Tipul de dizabilitate

(încadrarea în tip de handicap)

  Nr. beneficiari
Grav

12

Accentuat

6

Mediu

2

 

2. Plasamentul tinerilor în instituţie

Copii şi tinerii care ajung în CP nr. 2 Slobozia sunt în plasament prin sentinţă judecătorească sau CPC prin DGASPC Ialomiţa, pe perioadă nedeterminată.

Distribuţie plasament:

  Măsură plasament Sentinţă judecătorească
Băieţi

7

5

Fete

4

4

Total

11

9

 

Certificatul de încadrare este revizuit la 1 an.

Motivul plasamentului este problema de sănătate. 9 beneficiari fac şi recuperare la o şcoală specială, iar alți 6 merg la Centrul de Recuperare Slobozia.

Plasamentul este pe perioadă nedeterminată. Deşi toți copii au familii, aceştia vin rar să îi viziteze şi uneori îi iau acasă în vacanță. (Ex: C. este vizitat o dată pe săptămână, A. a plecat o singură dată acasă la părinți, în vacanță, G.R. şi G.A. sunt vizitați de asistentul maternal, B.P. este luată de mama ei, săptămânal)

Familia este consultată prin managerul de caz de la DGASPC

Nu sunt afişate informații despre drepturile beneficiarilor, organizații sau instituții la care pot să apeleze dacă li s-a încălcat vreun drept, nu au acces la telefon fix, nici telefoane mobile, nu au dreptul să iasă neînsoțiți din centru. Din declarații există un registru de petiții dar este gol şi un registru pentru notificarea evenimentelor deosebite.

Nu există nici afişat şi nici informări despre regulile internaționale în domeniul protecției copilului, persoanei cu dizabilități. Din declarații înțelegem că doar un copil ştie să citească

Toţi beneficiarii centrului au manageri de caz numiţi de la DGASPC Ialomiţa, aceştia sunt în număr de 10. Managerii de caz realizează programul de intervenţie personalizat (PIP) şi reevaluările ulterioare.

3. Suport legal şi evaluarea măsurii de plasament

O dată pe an este revizuit certificatul de încadrare. Decizia de plasament este permanentă

Copii şi tinerii care ajung în CP nr. 2 Slobozia sunt în plasament prin sentinţă judecătorească sau CPC prin DGASPC Ialomiţa, pe perioadă nedeterminată. Din declarații procedura în instanță este îndeplinită conform legii[2].

Din declarații procedura în instanță este îndeplinită conform legii[3]. Însă în practică nu ştim cum se desfăşoară procedura în instanță sau prin CPC

Nu au fost raportate, cunoscute violențe sau probleme cu poliția. Persona de referință (un angajat din centru) administrează banii pentru nevoie personale (21 lei/lună) ai beneficiarilor. Nu există înregistrări în ceea ce priveşte utilizarea banilor.

4. Condiţii de viaţă în instituţie

Nu sunt îndeplinite condițiile de separare a adulților (peste 18 ani) de copii şi a băieților de fete.

CP nr. 2 Slobozia este un centru de plasament destinat copiilor şi tinerilor cu  dizabilităţi. Acesta are în prezent o capacitate de 28 de locuri. În  ianuarie 2012 au fost mutaţi 12 dintre beneficiari la căsuţe de tip social urmând ca în luna mai şi alţi beneficiari cu dizabilităţi grave să fie transferaţi la Centrul de recuperare neuropsihiatrică pentru persoane adulte Movila.

Centrul de recuperare neuropsihică pentru persoane adulte Movila– vizitat în aceeaşi zi.

O clădire a Centrului de recuperare neuropsihiatrică pentru persoane adulte Movila a fost reabilitată în 2012-2014 din fonduri europene, aproximativ 800.000 euro. Va fi dată în folosință în luna mai 2014.

Curtea este foarte mare 1ha şi jumătate dar nu este folosită în prezent. În curte sunt două clădiri mari. Într-una dintre clădiri care nu este reabilitată, funcţiona o şcoală specială pentru beneficiarii cu dizabilităţi iar în cealaltă erau dormitoarele şi sălile de recuperare. Această clădire, unde funcționa şcoala specială este într-o stare de degradare foarte mare – pereți dărâmați, geamuri lipsa, scări distruse, etc.

Urmează ca, din fondurile consiliului judeţean să fie şi ea reabilitată. Deocamdată nu se ştie concret ce utilitate va avea aceasta: fie se vor suplimenta locurile pentru adulţi cu dizabilităţi, fie va fi un azil pentru vârstnici, ne-a declarat directorul CRRN Movila. Însă, din punct de vedere organizatoric rămâne în administrarea centrului de la Movila.

Centru a găzduit până în anul 2006 42 de copii cu dizabilităţi (cu vârste între 3 şi 18 ani). În 2006 au fost mutaţi la diverse căsuţe de tip familial (12 persoane) din municipiu Slobozia respectiv la Ţăndărei, Feteşti, Bora.

Alte centre în județ:

La Fierbinți, tot din declarațiile celor prezenți este un centru de primire adulți şi un cămin de bătrâni. După ce copii din centre termină şcoala merg la centrul de la Fierbinți până se angajează (dacă se angajeaza!).

Centru de la Slobozia Nouă s-a desființat.

La Feteşti este Fundația Trebuie

La Balaciu, între Slobozia şi Urziceni, funcționează un azil de bătrâni

La Urziceni – un centru de copii cu dizabilităti (fete) în plasament

Noul CRNPH Movila, din afirmaţiile seful de centru, dl. N.V., (de profesie educator sociolog) va avea personalitate juridică, va avea o capacitate de 41 de locuri (persoanele adulte cu dizabilităţi) şi 40 de posturi pentru personalul specializat[4] şi auxiliar. De menţionat este faptul că din fondurile europene s-a reabilitat doar clădirea cu dormitoare şi urmează să se construiască un parc pentru activităţi de recreere, o bucătărie şi o magazie.

Clădirea reabilitată a fost renovată în culori deschise, calde,  are 5 dormitoare la parter şi 2 băi iar la etaj 12 dormitoare şi 4 băi; Dormitoarelesunt mici pentru 1-3 paturi, luminoase, prevăzute cu un buton de panică fiecare[5]. Holurile sunt late, iar pereţi au bare de susţinere. La parter se vor desfăşura activităţi de recuperare –  există camere speciale ce vor deveni săli pentru activităţi de ergoterapie, logoterapie etc. Clădirea deține şi un club, o cantină şi centrală proprie. Până în aprilie anul curent urmează să se facă o licitaţie pentru achiziţionarea mobilierului iar în luna mai să fie deschis, ne-a declarat directorul general de la DAGPSC Slobozia, dl. M.P. în vizita noastră la Centrul de Plasament nr. 2.

Au fost prezenți la discuție: dl. N.V. – şef centru, dna. M.D. – personal bucătărie şi dl. Z.C. – muncitor fochist.

Clădirea în care funcţionează Centrul de plasament nr. 2, este una veche destul de neîngrijită, nu este igienizat de mult timp, grupurile sanitare sunt neîngrijite, pereții sunt murdari, etc. La parter există:

–          un dormitor cu 7 paturi suprapuse de băieți;

–          alt dormitor cu 7 paturi, cu televizor – pentru 7 copii (2 băieți gemeni, 5 fete)

–          o baie(udă, cu miros de clor) care conține 2 grupuri sanitare, 1 chiuvetă, o cădiță de duş mică fără perdele

–          un vestiar prevăzut cu grup sanitar

–          o cameră foarte mică  cu o uşă cu geam care funcţiona pe post de izolator. Aici era decât un singur pătuţ din fier fără lenjerie. Din declarațiile personalului o beneficiară (D.M.S., 4 ani, are familie) cu dizabilitate severă, aflată în carantină în această cameră distruge şi mâncă mecanic orice stinghie de lemn sau alte obiecte din plastic, material textil.

La etaj există:

–          3 dormitoare cu 4 paturi (1 pentru băieți şi 3 de fete) suprapuse prevăzute cu câte o scăriţă pentru beneficiare cu dizabilitate severă şi gravă (3 fete au 20 ani şi una 12 ani), un dulap şi o masă plină cu jucării de pluş, un grup sanitar – destul de vechi, neigienizat;

–          un alt dormitor (3 paturi) dotat cu o uşă cu geam ce funcţiona pe post de izolator pentru boli transmisibile de exemplu scarlatină sau hepatită ne-a dezvăluit asistenta medicală; La momentul vizitei o voluntară avea grijă de copii în această cameră

–          un cabinet medical utilat corespunzător;

–          un birou al directorului;

–          o sală de club cu două mese şi două calculatoare vechi, un dulap şi foarte multe jucării de pluş; In club mai era un scaun cu rotile vechi, pe care îl folosesc doar pentru o beneficiară de 4 ani, cu o uşoară problemă de locomoție

–          o sală de mese cu 6 mese dintre care una era mai mică şi avea scaune mici; o bucătărie.

Centrul mai dispunea de o spălătorie şi o magazie proprie aflate într-o clădire separată. Spălătoria era dotată cu maşini de spălat şi fier de călcat, Deasupra era un pod foarte mare în care erau doar nişte haine vechi în uşa podului.

Magazia era dotată cu tot felul de produse, frigidere – unul cu carne, altul cu cremvuşti, unt, brânză, ordonate pe categorii şi un birou al administratorului – dna I.M.

Conform celor declarate de către personalul instituţiei nu există probleme cu apa caldă sau cu încălzirea, acestea au afirmat că există apă caldă permanent având în vedere că instituţia dispune de o centrală proprie pe gaze naturale.

Noi am observat că în sala de mese nu era dat drumul la căldură, în restul clădirii era cald.

Există o baie pe etaj neadaptată pentru beneficiari cu nevoi speciale şi severe, avea un miros uşor pestilenţiat, slab luminată atât natural cât şi artificial. Grupurile sanitare nu erau igienizate (ca şi restul clădirii de altfel) – pereți murdari, igrasie, obiecte sanitare vechi, fără săpun, fără hârtie igienică sau suporţi pentru hârtie igienică, fără prosop, etc.[6]

Din declarații beneficiarii erau spălați de 2 ori pe săptămână, pe rând, miercurea şi duminica.

Periuţele de dinţi, pasta de dinţi şi săpunul se aflau în dulapul personalului sub cheie. De menţionat este faptul că pe timpul zilei toate dormitoarele, băile, sala club etc. erau închise cu cheia deoarece, având în vedere beneficiarii cu dizabilităţi severe – exista riscul ori să fugă ori să distrugă mobilierul, fapt des întâmplat de-a lungul anilor din declaraţiile atât ale doamnei directoare cât şi

În curte există un foişor şi un spaţiu de joacă, dar nu ştim în ce măsură şi de câte ori ies în curte copii. Personalul este insuficient iar beneficiarii nu pot fi supravegheați nici înăuntru corespunzător. Acesta fiind şi motivul pentru care îi închid cu cheia în cameră.

Masa era servită de trei ori pe zi cu două gustări la ora 10.00 şi 16.00h.

Bucătăria avea două camere distincte una unde se gătea, era dotată cu multe aparate inclusiv un blender pentru copii mici care mâncau pasat, un fricider mic unde se ţineau borcane cu mâncarea gătită în ultimile 48h ( existenţa borcanelor de probe pentru controale de la SANEPID sau pentru a preîntâmpina eventualele probleme de alimentaţie)  şi o cameră “de zarzavat” unde erau depozitate fructele şi legumele ce urmau a fi gătite.

Nici un beneficiar nu era pe regim, copii mici mâncau pasat.

Meniul dintr-o zi cuprindea de exemplu (10.02.2014) mic dejun: ceai şi pastă de peşte, gustare: fructe, prânz: supă cu găluşte, fasole iar seara: tocăniţă cu cartofi. Mâncarea gătită la ora vizitei era aspectoasă, proaspătă şi cu gust. [7]

Bucătăreasa ne-a asigurat că întotdeauna mai există câteva porţi de mâncare în plus dacă li se face foame între mese. Nu există acces pentru beneficiari în oraş la magazine fără însoțitor. Presupunem că acest lucru nu se întâmplă. Din declarații personalul cumpără diverse beneficiarilor din banii de la stat (21 lei/lună).

Beneficiarii prezenţi în centru erau îmbrăcaţi sumar însă cu haine potrivite anotimpului de iarnă. Haine primesc periodic de la DGASPC Ialomiţa fapt ceea ce a determinat-o pe directoarea centrului să afirme „suntem pe linia de plutire”. Magazia era plină de haine folosite, dar curate şi ordonate.

5. Servicii medicale

Îngrijirea medicală oferită este internă şi în situație de nevoii speciale beneficiarii sunt însoțiți la spital, ORL, stomatolog etc.

Personalul medical este compus din 4 asistenţi medicali ce asigură îngrijirea medicală, administrarea tratamentului medicamentos şi monitorizarea acestuia pentru beneficiari.

Majoritatea beneficiarilor[8] iau medicaţie de trei ori pe zi, ei sunt înscrişi la medicul de familie din oraş care face un consult general o dată pe an şi le dă bilete de trimitere la policlinică pentru consult de specialitate, fapt întărit în timpul vizitei de doi dintre beneficiarii cu care am stat de vorbă.

Examinările neuropsihiatrice se realizează  în general de două ori pe an dar concret o dată pe an în funcţie de evoluţia fiecărui pacient de către un medic de specialitate de la DGASPC Ialomiţa.

Centrul dispune de un cabinet medical dotat cu un pat pentru consultaţii, un frigider, dulap cu medicamente, un birou; aici se realizează urgenţele medicale.

Din discuţiile cu şefa centrului am aflat că întâmpină probleme cu consultul stomatologic al beneficiarilor. Astfel, urgenţele se rezolvă din raţiuni financiare la facultatea de stomatologie de la Bucureşti.

Personalul medical asigură o permanenţă zilnică iar noaptea doar când sunt chemaţi pentru urgenţe. Când au loc intervenţii medicale rudele respectiv părinţii sunt anunţaţi este şi cazul unui pacient BI cu o fractură de col femural ce trebuia operat, demers realizat numai după ce tatăl a fost anunţat şi şi-a dat acordul, ne-a povestit asistenta medicală. Singurele situații de rănire raportate sunt cele pe care beneficiarii şi le cauzează singuri, situație în care personalul îi izolează şi încearcă să îi calmeze.

Ultimul caz de deces a fost în 2004, băiat de 14 ani cu criză epileptică care s-a înecat în somn; Şeful de centru a chemat salvarea care a procedat la resuscitarea fără reuşită, apoi l-au dus la medicină legală unde au făcut o autopsie şi au sesizat procuratura pentru cercetari.

Din declarații nu se consumă droguri în centru. Asistenta medicală a afirmat că nu îi contenţionează fizic iar izolatorul îl folosesc pe post de carantină, pentru copii cu boli transmisibile gen hepatită, scarlatină. Conteţionarea chimică se realizează numai cu prescripţie medicală dată de medicul de specialitate. Într-un caiet de tură am găsit menționat: pacientul N.N băiat, retard psihic, tulburare de comportament manifesta o agitaţie psihomotorie pe 04.02.2014 este monitorizat cu obsevaţia “nu doarme noaptea”, a doua zi, 05.02.2014 asistenta medicală l-a dus la medic acesta i-a schimbat tratamentul cu un alt medicament clopixol ca pe 07.02.2014 să fie monitorizat cu obsevaţia “deja somolent”.

În fişele medicale diagnosticele neuropsihiatrice vizau retardul psihic, tulburarea de comportament, sau tulburarea psihotică asociat şi cu un diagnostic fizic epilepsie. Ca medicaţie utilizată amintim gama de antipsihotice: haloperidol, carbamazepină, romparkin iar seara pentru autoagresiune sau agitaţie psihomotorie:clopixol, fenobarbital, diazepam.

Toţi beneficiarii sunt incotinenţi urinar cu specificarea că doar cei mici poartă pamperşi, fetele mari sunt trezite la ora 12.00 noaptea şi 4.00 dimineaţa pentru toaletă.

La cabinetul medical există un caiet de menstruaţie cu o evidenţă a 4 beneficiare,  acestea primesc tampoane lunar.

Centru nu are butoane de panică deoarece beneficiarii sunt agresivi ne-a dezvăluit asistenta medicală.

6. Activităţi educative şi recreative

Fiecare beneficiar are câte un manager de caz care realizează periodic planuri de intervenţie personalizate (PIP), iar în centru există un plan de intervenţie specializat (PIS) ce are ca obiective menţinerea legăturii cu familia şi dezvoltarea unor abilităţi independente ca de exemplu: a se îmbrăca singuri, a mânca singuri;beneficiile sunt vizibile după o anumită perioadă de timp de pildă unii beneficiari trec de la mâncarea pasată la cea solidă.

În privinţa activităţilor de recuperare şi reabilitare am aflat că elevii înscrişi la şcoală specială beneficiază de programele de recuperare de acolo iar cu copii preşcolari “doar ne jucăm cu ei, îi ajutăm să îşi petreacă timpul într-un mod anume” ne-a declarat directoarea centrului. Ni s-a specificat că psihologul centrului are o colaborare strânsă cu specialiştii de recuperare de la şcoala specială.

Alte activităţi sunt TV, ascultat muzică, iar vara ies cu ei în curte la locul de joacă.

Beneficiarii tineri participă la curăţenie aşa este cazul lui MS. o tânără de  21 de ani care a devenit “om de bază”, ne-a declarat directoarea centrului.

La şcoala specială sunt înscrişi 15 beneficiari dintre care 9 merg dimineaţa la şcoala profesională specială nr. 13, alţi 6 merg la şcoala generală nr. 6 iar restul de 5 beneficiari adulţi care au terminat 10 clase numai urmează nici o formă şcolară; pentru ei, în prezent, se caută o soluţie.

Nu există informații despre acest aspect. Niciunul dintre beneficiari nu lucrează. Încadrarea în grad de handicap accentual şi grav nici nu le-ar permite acest lucru.

7. Contactul cu exteriorul instituţiei

Unul din obiectivele planului de intervenţie specializat (PIS) este de a menţine legătura cu părinţii, cu rudele însă din declaraţiile directoarei am aflat că acest lucru se realizează cu greutate concret doar 3 beneficiari (BF.fată, CA.fată şi RL.băiat) sunt vizitaţi săptămânal şi un alt beneficiar (BI. băiat) este vizitat anual.

Datorită gradului de dizabilitate severă a beneficiarilor (nu au dezvoltat limbajul verbal) această legătură nu se poate întreţine nici prin telefon astfel menţinerea legăturii cade direct în responsabilitatea familiei, a părinţilor care în acest caz refuză contactul, legătura. Nu există corespondență cu exteriorul şi nici acces la telefon sau hârtie pentru scrisori.

Nu există corespondență cu exteriorul şi nici acces la telefon sau hârtie pentru scrisori. O altă problemă semnalată de direcţiune este lipsa voluntarilor, chiar dacă se fac periodic acţiuni prin licee de a aduce voluntari tineri, participă foarte puțin. În perioada vizitei vin două doamnevoluntare. Una dintre ele, din Marea Britanie are specializare ca asistentă medicală şi ajută la supraveghere, activităţi de joc, etc.

8. Personalul instituţiei

CP nr. 2 Slobozia a avut o organigramă care cuprinde 28 posturi  până în ianuarie 2012 când aceştia au plecat împreună cu copii la căsuţe de tip social. Azi schema de organigrama dispune de 18 posturi dintre care 6 sunt vacante (educatori şi îngrijitori). [9]

Distribuţia personalului:

Personal specializat Personal auxiliar
1 director 1 infirmieră
1 psiholog 1 bucătăreasă
4 asistente medicale 1 spălătoreasă
1 educator 3 îngrijitoare
  1 mecanic
  1         administrator

 

9. Inspecţii şi evaluări periodice ale instituţiei

În primăvara anului 2013 au avut ultima vizită de la Inspecţia socială iar recomandarea acestora a fost de a realiza un manual de proceduri cu toate etapele de primire beneficiari, evoluţia acestora.

De asemenea au fost vizitaţi de organizația “Hope and Home from children” specializată în aplicarea standardelor pentru copii cu dizabilităţi iar recomandarea acestora a fost de a întocmi fişele de vizite ale copiilor chiar dacă nu sunt înregistraţi.

Conducerea centrului a luat cunoştință de recomandările primite, acestea fiind în curs de realizare.

10. Recomandări

  • Dezvoltarea activităţilor educative şi mai ales recreative: jocuri de contact de construcţie, meloterapie, etc.
  • Întocmirea unui plan de intervenţie specializat pentru fiecare beneficiar cu obiective clar definite, monitorizarea activităţilor propuse;
  • Întocmirea şi completarea a unor fişe de observare pentru copii din centru de către personalul specializat psiholog, educatori;
  • Coroborarea obiectivelor şi implicit al activităţilor PIP-urilor managerilor de caz  cu PIS-rile beneficiarilor
  • Dezvoltarea şi implicarea unei echipe multidisciplinare, crearea unei strategii comune şi continue cu activităţi concrete desfăşurate, etc.
  • Suplimentarea posturilor atât în organigrama centrului cât şi angajarea lor concretă : logoped, educatori, (existenţa unui post de educator specializat este o necesitate) infirmieri etc.
  • Specializarea periodică a personalului angajat;
  • Semnarea de contracte de colaborare cu universităţi pentru a atrage studenţi, viitori specialişti (medicină, psihologie) ca voluntari;
  • Băi adaptate gradului de dizabilitate severă: toaletă, duşul.
  • Mobilier adaptat nevoilor speciale de exemplu paturi joase nu suprapuse.


[1] Potrivit declarațiilor personalului, la CP 2 Slobozia, din totalul beneficiarilor 21copii, aproximativ 10 sunt de etnie romă

[2] Există anexate fotografii cu documente relevante care susțin afirmația că procedural se respectă legea

[3] Există anexate fotografii cu documente relevante care susțin afirmația că procedural se respectă legea

[4] Sunt cuprinşi în organigramă medic psihiatru, psiholog, asistente medicale, ergoterapeut, asistenți sociali

[5] Fiecare perete avea un buton de panică

[6] In magazie erau suficiente produse și din declarații nu duceau lipsă de materiale consumabile

[7] Poze cu bucătăria, magazia, spălătoria, meniul și autorizațiile sunt anexa la raport

[8] Trei sferturi din totalul beneficiarilor

[9] Există fotografii cu personalul, concediile și alte informații pentru acest capitol