Vizită de monitorizare: CENTRUL DE RECUPERARE ŞI REABILITARE A PERSOANELOR CU CU HANDICAP PĂSTRĂVENI, JUDEŢUL NEAMŢ

Raportul în format PDF

1. Informaţii generale

Centru de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH) Păstrăveni, Păstrăveni, Judeţul Neamţ.

Telefon de contact: 0720 500 889

Directoarea, N. B., deţine această funcţie de 9 ani

Pagina de Facebook CRRPH Păstrăveni: https://www.facebook.com/pastravenicrrph

Iformaţii despre reabilitarea Centrului:http://www.proiecte.inforegionordest.ro/index.php?option=com_gmapfp&view=gmapfp&layout=article&id=59:reabilitarea-si-modernizarea-centrului-de-recuperare-si-reabilitare-a-persoanelor-cu-handicap-pastraveni

 

Vizita de monitorizare s-a realizat la data de 5.02.2014 de către Pîrvu Daniel (psiholog) şi Daniela Ududec (avocat stagiar). Vizita a început la ora 9:25 a.m., când monitorii au ajuns la Centru. Vizita a durat până la ora 16.00.

Echipa de monitori a fost primită de paznicul de la intrare. În curtea Centrului au fost observate 4 persoane care păreau a fi beneficiar ai Centrului şi care realizau diverse munci (cărau lemne, duceau ustensile etc). La momentul vizitei, majoritatea personalului se afla la un training despre sexualitatea persoanelor cu dizabilități. Trainingul era organizat de fundația străină care se implică în coordonarea Centrului (Bayerischen Kinderhilfe Rumanien).

Directoarea a precizat că Centrul a mai fost monitorizat în urmă cu aproximativ 9 sau10 ani de către o altă organizaţie, rezultatele monitorizării au fost nefavorabile, iar presă au apărut informații negative despre Centru.

Centrul este de tip rezidenţial şi este subordonat Consiliului Judeţean Neamţ. Centrul funcţionează pe baza H.G. nr. 102/1999. Structura organizatorică, personalul şi bugetul se aprobă prin hotărâre a C.J. Neamţ.

Directoarea a oferit echipei de monitori o fişă cu informaţii despre istoria Centrului. Conform acestor informaţii, în 1966, pe locul unde se află Centru a fost găzduit Căminul spital de copii deficienţi nerecuperabili – Păstrăveni. În 1993, în urma vizitelor Barbarei Stamm (reprezentantă a Landului Bavaria), a fost creată Casa de copii din Păstrăveni. În 2001 se încheie Convenţia de cooperare între Guvernul României, ISTPH Neamţ şi Guvernul Bavaria prin Min. Muncii şi Fundaţia Bayerische Kinderhilfe Rumanien (Decizia nr. 600-7/2/00 la 10.03.2000). În 2002, Centrul devine „Centrul Pilot de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap”.

La întrebarea monitorilor despre finanțarea din fonduri europene, Directoarea Centrului a menționat că dorește să obțină astfel de fonduri pentru dezvoltarea atelierului de tâmplărie.

Centrul este format dintr-un pavilion central, 6 pavilioane de locuit, ateliere şi o anexă (gospodărie agrozootehnică). În pavilionul central (construit în 2002) se află birouri, cabinete, săli de recuperare, bucătărie.

Din statisticile oferite de Centru rezultă că la momentul vizitei sunt găzduiţi 195 de adulţi şi 1 minor. 108 sunt femei şi 88 sunt bărbaţi. Beneficiarii sunt persoane cu handicap neuropsihic I şi II, asociat şi infecţie HIV.

În Centru există 8 persoane cu HIV care locuiesc într-o serie de saloane speciale, în Casa Haas (una din cele 6 case de locuit). Centrul are stoc de tratamente ARV, care vin de la Spitalul Judeţean Neamţ. Directoarea a precizat că CRRPH Păstrăveni este singurul Centru din judeţ care deserveşte beneficiari cu HIV. În cadrul vizitei am observat că beneficiarii cu HIV, deși se află într-un salon special, nu sunt izolați de restul beneficiarilor. La momentul vizitei noastre, ei se aflau în camera de activități și erau asistați de către un pedagog. Monitorii au făcut cunoştinţă cu una dintre beneficiarele cu HIV (T. V., 27 de ani).

În Centru există beneficiari care suferă de crize de epilepsie. Fiecare dintre ei are o fișă specială (monitorilor li s-a arătat văzut un astfel de exemplu) unde sunt notate crizele epileptice. Asistenta șefă a declarat că odată cu implicarea unui medic neurolog care face vizite la Centru, crizele s-au rărit în cazul celor mai afectați.

Dintre beneficiari, medicul generalist ne-a declarat că 30 de persoane sunt imobilizate, în cazul lor folosindu-se fotoliul rulant.

Întrebată fiind dacă în Centru există beneficiari de etnie romă, Directoarea a răspuns că nu există „romi declaraţi”.

2. Plasamentul în instituţie

Directoarea ne-a declarat că beneficiarii ajung la Centru pe baza Hotărârii de internare emisă de Comisia DGASPC. Internările sunt voluntare. Internarea se face pe durată nedeterminată.

Dintre beneficiari, 160 sunt puşi sub interdicţie. Pentru toate aceste persoane există un singur tutore, asistentul social al Centrului (Dl. M). Directoarea ne-a precizat că dintre persoanele puse sub interdicţie, numai unul a reuşit să fie scos de sub interdicţie, dar cu mari eforturi din partea Centrului. Este vorba de beneficiarul V. M.  care a fost încadrat pe piaţa muncii după încetarea interdicţiei. Directoarea a declarat că V. M. nu s-a integrat până la urmă pe piaţa muncii şi a revenit la Centru. În cadrul vizitei noastre am stat de vorbă individual cu V. M., care în prezent se ocupă de grădinărit şi îngrijirea serei Centrului. Tânărul a declarat că are în acest Centru tot ce-şi doreşte. A mai declarat că este foarte mulţumit întrucât are acoperiş şi sprijin. Centrul îl „ajută foarte mult”. Mâncarea este foarte bună şi poate să facă ce mâncare vrea dacă are poftă. Întrebat despre încercarea lui de a se adapta la lumea din afara Centrului a declarat: „Lumea de dincolo e altfel … e greu. Aici (în Centru) e altfel… În oraş? Nu! Dacă mă rătăcesc şi nu cunosc drumul înapoi?” În cazul tânărului V.M., monitorul psiholog a observat că  independenţa şi autonomia sunt bine dezvoltate, însă doar în raport cu ceilalţi beneficiari, care au probleme mult mai mari. Conform monitorului psiholog, acesta „este fragil psihologic şi are mari probleme de ataşament. Astfel, îi este greu să se adapteze la situaţii noi, nu poate stabili relaţii cu oameni din afara Centrului, nu-şi poate reprezenta viitorul.”

În urma unei discuţii despre viitorul Centrului, Directoarea ne-a declarat că ar dori transformarea intregului Centru intr-un complex de locuinţe protejate, pentru ca beneficiarii care doresc acest lucru să rămână în continuare acolo.

3.      Acces la justiţie

Directoarea a declarat echipei de monitori că nu au existat plângeri ale beneficiarilor. În Centru a fost organizat un fel de comitet consultativ al beneficiarilor (format din 5 beneficiari) care mediază relația cu conducerea. Comitetul se întâlnește în fiecare dimineață și discută probleme legate de viața în Centru și face sugestii conducerii. Directoarea ne-a menționat că beneficiarii vin cu totul felul de idei și sugestii despre activitățile care ar putea fi desfășurate (de exemplu, dansuri populare).

Echipa de monitori consideră că această procedură nu garantează dreptul beneficiarilor de a face plângeri față de condițiile de trai din Centru, din moment ce nu există un registru al plângerilor. Principalul obstacol în depunerea plângerilor este caracterul oral al procedurii, în ceea ce privește activitatea comitetului format din beneficiari și relația acestuia cu managementul centrului.

Beneficiarii au posibilitatea să trimită scrisori sau petiții scrise. Asistentul social ne-a declarat că există fonduri pentru plicuri și timbre în bugetul Centrului și că el este una din persoanele care ajută beneficiarii să scrie scrisori. Discutând cu beneficiarul G.A., acesta ne-a confirmat că poate scrie scrisori când dorește și că el le scrie unor măicuțe din Italia pe care le-a cunoscut în timpul unei excursii.

Directoarea ne-a declarat că nu au existat plângeri față de Centru sau personal şi că, dacă vor să depună plângeri, beneficiarii ar fi asistați de psiholog sau asistentul social.

Am observat, de asemenea, că beneficiarii au telefoane mobile pe care le folosesc în mod liber. Beneficiarii au și acces la internet.

4. Suport legal şi evaluarea măsurii de plasament

Directoarea centrului ne-a declarat că la momentul primirii în Centru, beneficiarilor li se prezintă facilitățile și li se explică regulile. Nu reiese dacă adresele și numerele de telefon ale instituțiilor importante sunt trasmise beneficiarilor. Avizierele nu conțineau această informație.

Centrul are un regulament de ordine interioară. Directoarea a precizat că beneficiarii sunt familiarizați cu regulile centrului, prin intermediul personalului.

Din discuţiile purtate de către echipa de monitori cu managementul Centrului, a reieşit că nu există o procedură standard de reevaluare a internării, și nici garanția unei reevaluări periodice și transparente. Mai precis, Directoarea ne-a declarat că ea este cea care ridică problema reevaluării temeiului internării, atunci când participă la ședințe ale Consiliului Județean. Transferul din Centru către alte locuri se face prin revizuirea hotărârii de internare.

Internarea nu se face pe baza unei hotărâri judecătoreşti. Pentru persoanele puse sub interdicție nu am obținut informații dacă aceste persoane au apărut în fața instanței.

5. Condiţii de viaţă în instituţie

În urma vizitei de monitorizare, echipa CRJ a concluzionat că nu sunt probleme legate de facilităţile Centrului.

Spațiul destinat beneficiarilor este foarte mare – se întinde pe 7 hectare. În curte este mult spațiu pentru plimbare, inclusiv zone care pareau a fi destinate odihnei (aparent zone vezi, acoperite de zăpadă la momentul vizitei). Camerele beneficiarilor aveau ferestre.

Dormitoarele şi toaletele sunt separate pe sexe. Directoarea a declarat că se încearcă aşezarea tinerilor de aceeaşi vârstă pe criterii de simpatii şi că beneficiarii îşi pot schimba camera mutându-se cu alţi colegi. Există camere în care sunt găzduiţi mai mulţi tineri împreună, dar şi în care stau tineri singuri (de exemplu, cazul tânărului V.M.)

Băile avea un aspect curat. Tinerii aveau la dispoziţie produse de igienă (periuţe de dinţi, săpun, pastă, perii, bureţi, prosoape, etc. O parte din beneficiari ţineau aceste produse în spaţii personale. Asistenta medicală ne-a declarat că fetele primesc produse de igienă intimă.

De asemenea, accesul în pavilioanele de locuit era accesibilizat pentru fotolii rulante.

Încălzirea se face prin lemne. Iniţial a existat şi o centrală cu gaz, dar această variantă s-a dovedit a fi ineficientă din punct de vedere economic.

Centrul avea o bucătărie proprie mare şi sală de mese. De asemenea, există săli de mese în cadrul fiecărei căsuțe. Tinerii sunt încurajati să prezinte sugestii de meniu şi să îşi gătească ceva deosebit ori de câte ori doresc.

Beneficiarii au dreptul la propriile haine. Centrul are o spălătorie, în care echipa de monitori nu a reuşit să intre deoarece spălătoreasa nu era de serviciu.

Nu există mâncare gătită în funcţie de confesiunea beneficiarilor. În acelaşi timp, nu avem informaţii că ar exista beneficiari de altă religie decât cea Ortodoxă. În curtea Centrului se va construi o biserică, din fondurile Mitropoliei.

6. Servicii medicale

Centrul este dotat cu cabinet medical și cu cabinet stomatologic. Așadar, o mare parte din asistența medicală se realizează în interiorul Centrului. Directoarea Centrului ne-a declarat că este un lucru bun că există cabinet stomatologic în spital, deoarece beneficiarii nu sunt primiți de medicii stomatologi din afara Centrului.

Directoarea a precizat că în caz de urgențe, se cheamă ambulanța iar beneficiarii sunt trimiși la spitalul județean. Directoarea a declarat că beneficiarii sunt discriminați la spital, că spitalul nu vrea să îi primească. Din discuție a reieșit că unul din factorii care contribuie la discriminare este tocmai faptul că Centrul trebuie să apeleze la salvare în caz de urgențe și că, astfel, se apelează mereu la serviciile spitalului.

În ce priveşte necesităţi legate de tratamentul medical, personalul medical cu care am discutat ne-a declarat că ar mai avea nevoie de o trusă specială pentru urgenţe, precum şi de un mic laborator de analize medicale – astfel încât să nu mai trebuiască să trimită tinerii cu maşina în afara Centrului chiar şi pentru analize extrem de simple.

Pe lista cu personalul Centrului, figurează 11 asistenți medicali și 34 infirmieri. De asemenea, figurează un medic neurolog și unul psihiatru cu jumătate de normă. În tură există 1 sau 2 asistenți în Centru. În fiecare casă există personal de îngrijire.

În legătură cu obţinerea consimţământului pentru intervenţii medicale, echipa de monitori a observat un aspect problematic. Ținând cont că 160 de beneficiari sunt puși sub interdicție, tutorele este cel care exercită drepturile în cazul lor. Aceste aspect poate fi problematic, din moment ce aceeași persoană – asistentul social – este cel care şi-ar da consimţământul în cazul oricăruia dintre aceşti beneficiari.

Pentru beneficiari nu există un program special de educație sexuală, ci psihologii îi consiliază în această privință. Directoarea centrului a vorbit în mod liber despre relațiile care au loc între beneficiari și despre cuplurile care se formează în Centru. Pentru fete, se ține un registru special cu ciclurile menstruale. Fetele despre care se știe că au relații seuxale iau anticoncepționale. La momentul vizitei, 6 fete primeau anticoncepționale și erau luate în evidență.

7. Activităţi educative şi recreative

Centrul are în dotare o serie de ateliere şi camere speciale pentru lucru manual. Unele dintre atelierele în care se realizează lucru manual se află în afara caselor de locuit. Conform declaraţiei Directoarei, tinerii sunt încurajati să încerce diferite ateliere şi „meserii”, fără a fi forţaţi în această direcţie. Conform declaraţiei Directoarei, oricine se poate plimba sau practica ce sport doreşte fără nicio restricţie – cu excepţia celor pentru care acest lucru ar fi periculos.

Se fac activităţi de recuperare şi însuşire de deprinderi de viaţă independentă organizate şi după un program riguros. Programul activităţilor este afişat în mod corespunzător. Pentru cei care nu ştiu sau nu pot să citească există pictograme, poze şi simboluri ce sunt trecute prin diferite momente ale zilei pentru a ilustra programul zilnic. Programele sunt individualizate şi afişate cu pozele individuale ale beneficiarilor. Se fac şi mici cursuri de română, matematică, istorie şi geografie pentru cei care au terminat şcoala specială.

Echipa de monitori a confirmat, prin discuţii individuale cu anumiţi beneficiari, că aceştia merg în excursii şi vizite, inclusiv în străinătate. De asemenea, aceştia au participat la manifestări culturale (de exemplu, de Ziua persoanelor cu dizabilităţi, la Bucureşti), având o mică trupă de spectacole.

În Centru există ateliere de tâmplărie, de obiecte decorative hand-made, de țesătorie, croitorie, art-terapie. Cei care pot sunt încurajaţi să participe şi la activităţile agro-zootehnice.

În Centru există o fermă de animale cu porci, vaci, iepuri. De această fermă se ocupă beneficiarul I., care ne-a făcut turul utilităților. De asemenea, Centrul are o seră de care se ocupă beneficiarul V. M. În cadrul vizitei, echipa de monitori a fost condusă la aceste anexe de către cei doi beneficiari, aceşti având acces şi cheie şi cunoscând detalii logistice.

O parte din produsele executate de tineri în cadrul atelierelor de lucru manual sunt vându-te în cadrul unui mini-magazin aflat la poarta unităţii.

Asistentul social a arătat cum într-una din casele rezidențiale, există un program prin care beneficiarii pot să muncească. Ei asamblează plase de rafie (atașează mânerul plasei) și primesc câte 10 bani pentru fiecare mâner atașat.

Beneficiarii au posibilitatea să urmarească la TV ce emisiuni doresc. Echipa de monitori a observat că unii beneficiari au casetofoane, tablete, telefoane cu acces la internet, MP3 playere. De asemenea, există o sală de internet accesibilă beneficiarilor.

8. Contactul cu exteriorul instituţiei

Beneficiarii pot ieși din centru pe baza unui bilet de voie. Intrările şi ieşirile sunt notate în registrul ţinut de paznic, pe care echipa de monitori l-a consultat. Există o listă în care sunt trecuţi cei care au voie să iasă singuri şi cei care au voie să iasă doar cu însoţitori. Directoarea ne-a declarat că nu au avut cazuri de fugă din Centru.

Există posibilitatea vizitelor în Centru. Iar echipa de monitori a văzut un caiet de vizite aflat la portar. În ceea ce priveşte vizitele din partea familiei, informaţiile obţinute în cadrul vizitei de monitorizare nu sunt suficiente. Echipa a discutat cu unul dintre tinerii beneficiari majori, G.A. care a povestit că cei de la fundația bavareză l-au ajutat să meargă la mama sa, care se află în Germania și care l-a părăsit în Centru, însă aceasta nu ar fi vrut să stea de vorbă cu el.

Centrul este vizitat periodic de fundația bavareză care se implică în coordonarea Centrului.

9. Măsuri disciplinare, pedepse corporale, utilizarea forţei, plângeri

Directoarea a declarat echipei de monitori că nu există măsuri disciplinare față de beneficiari. Dsicutând în privat cu beneficiarul G. A., acesta a răspuns că nu sunt pedepsiți de către personalul centrului. Personalul cu care echipa de monitori a discutat a spus că se încearcă rezolvarea problemelor prin consiliere şi că tinerii nu sunt sedaţi.

În centru au existat 2 cazuri de beneficiari care erau autoagresivi. Până la venirea salvării, Directoarea a declarat că se ia o măsură de contenționare. Se folosește (pentru un singur beneficiar – E. D.) o cămaşă „specială” confecţionată în Centru, care are mâneci mai lungi şi închise pentru ca tânărul să nu-şi mai introducă în corp obiecte ascuţite.

Şeful de centru a declarat că nu există copii contenţionaţi şi că, în principiu, contenţionarea se face la recomandarea medicului. Există o singură recomandare pentru contenționare, pentru unul din beneficiari (Dragu Eugen). În Centru a fost confecționată o cămașă specială, asemănătoare unei cămăși de forță, care este folosită pentru contenționare, până la venirea salvării. Asistenta șefă și medicul aflat de gardă la Centru nu au putu prezenta un registru privind durata contenționării și zilele în care a fost luată această măsură, ci doar au vorbit despre recomandarea generală de contenționare care se află la dosarul beneficiarului. Directoarea Centrului, la final, ne-a declarat că există un registru unde sunt notate contenționările. În concuzie, acest aspect a rămas neelucidat.

În Centru există o cameră de izolare. Inițial, nu se găsea persoana care are cheia. Când acea persoană a apărut și ne-a deschis camera, aceasta era folosită pe post de depozit pentru anumite materiale pe care stafful susținea că sunt aduse recent de fundația bavareză.

10. Personalul instituţiei

Centrul are 166 de posturi ocupate. Există 1 director, 113 posturi în serviciu de îngrijire și asistență, 15 posturi de ambulatoriu de recuperare, 37 de posturi în compartimentul economic-administrativ.

În Centru lucrează 14 persoane cu studii superioare (Directoarea, Șef de Serviciu, Asistent medical principal, psiholog, medic generalist, fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut, logoped, pedagog, asistent social principal, plus personal administrativ).

M. M. este asistenta-șefă și lucrează la Centru de aproximativ 20 de ani. Dumneaei este cea care ne-a făcut turul Centrului.

În plus, Directoarea a rugat echipa de monitorizare să semnaleze faptul că există 12 posturi blocate şi că cel mai mult ar avea nevoie de 2 kinetoterapeuţi, 1 asistent medical şi 1 instructor. A explicat, de asemenea, că le este destul de greu să se descurce mai ales în contextul obligaţiei lor de a angaja muncitori calificaţi pentru centrală, pentru operarea unor instrumente, pentru bucătărie etc., în timp ce, de fapt, ei au nevoie de specialişti în munca cu beneficiarii.

Directoarea a explicat echipei de monitori că în fiecare an, ”partea germană” organizează traininguri şi pregătiri în probleme în care angajaţii se consideră insuficient de formaţi şi informaţi. Astfel, în acest an, din nevoia de a se adapta la problemele reale ale tinerilor, a fost aleasă tema sexualităţii şi lucrul cu sexualitatea tinerilor. Anul trecut cursul a fost despre agresivitate.

11. Inspecţii şi evaluări periodice ale instituţiei

Directoarea a declarat echipei de monitorizare că Centrul lor este dintre cele mai vizitate: sunt vizitaţi şi verificaţi atât de către DGASPC cât şi de fundaţia din Germania.Nu avem informaţii despre alte inspecţii. Am primit informaţii despre faptul că la fiecare 3 luni se face evaluarea beneficiarilor de către medicul de familie.

12. Decese

În 2013 a existat un deces. Beneficiara se numea S. D., avea 23 de ani, și a decedat în decembrie. Decesul s-a produs în Centru. Tânăra avea sechele de rahitism, casexie, tetrapareză spastică, epilesie grand mal, paralizie cerebrală. Starea ei de sănătate s-a deteriorat pe tot parcursul şederii ei în Centru, personalul medical declarând că în cazul ei nu s-a putut face nimic, fiind într-o continuă involuţie până la moarte.

Conform declarației asistentei, medicul de familie a fost cel care a eliberat certificatul de deces. A precizat că nu a fost nevoie de intervenția IML, întrucât nu ar fi fost nimci suspect în legătură cu moartea tinerei, dimpotrivă, decesul ei survenind mai târziu decât s-ar fi aşteptat medicul.

Echipa de monitori consideră că acest aspect este problematic şi în contradicţie cu cadrul legal în vigoare (Legea nr. 254/2013). Orice deces care survine într-o instituţie cum este cea a Centrului din Păstrăveni ar trebui examinat din punct de vedere medico-legal.

13. Respectarea şi protecţia drepturilor fundamentale

În cadrul vizitei de monitorizare, echipa a observat că cea mai mare problemă se referă la accesul beneficiarilor la justiţie. Această problemă are o serie de cauze, după cum urmează:

–          procedura depunerii şi rezolvării plângerilor este eminamente orală;

–          nu există o procedură de reevaluare a internării în Centru, aceasta fiind la latitudinea Directoarei care, conform declaraţiei acesteia, ridică problema în Consiliul Judeţean;

–          un număr mare de beneficiari (160) sunt puşi sub interdicţie şi au acelaşi tutore – asistentul social M – care ar trebui să exercite drepturile în numele lor şi să le apere interesele;

–          tutorele care ar trebui să apere interesele celor 160 de beneficiari este angajat al Centrului, deci se află într-un conflict de interese, din moment ce ar trebui să apere drepturile beneficiarilor chiar în raport cu Centrul;

–          în cazul singurului beneficiar care a fost scos de sub interdicţie, această procedură a fost anevoioasă şi costisitoare;

–          decesul care a avut loc în anul 2013 nu a fost investigat din punct de vedere medico-legal.

14. Recomandări

·         Redactarea şi implementarea unei proceduri privind depunerea plângerilor din partea beneficiarilor, într-un sistem în care aceste plângeri sunt luate efectiv în evidenţă şi există registre pentru consemnarea acestora.

·         Afişarea, într-un mod cât mai vizibil, a datelor de contact ale celor mai importante instituţii la care beneficiarii pot apela pentru apărarea drepturilor lor.

·         Redactarea şi implementarea unei proceduri privind investigarea medico-legală a oricărui deces care are loc în instituţie.

·         Reevaluarea periodică a temeiului şi legaităţii internării beneficiarilor.