Vizită de monitorizare: CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE NEUROPSIHIATRICĂ PENTRU COPII LUGOJ, TIMIŞ

Raportul în format PDF

Data şi durata vizitei:

27 februarie 2014, începând cu orele 9:30 (aproximativ 3 ore)

Echipa de monitorizare :

Georgiana Pascu, director program„Pledoarie pentru demnitate”, Centrul de Resurse Juridice

Silvia Tăbuşcă, monitor-expert drepturile omului, jurist, Centrul de Resurse Juridice

Raluca Icăl, monitor-expert drepturile omului, psiholog, Centrul de Resurse Juridice

  1. INFORMAŢII GENERALE

În data de 27 februarie 2014, experţii Centrului de Resurse Juridice au realizat o vizită inopinată de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale ce sunt beneficiari ai serviciilor sociale oferite de Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Copii din str. Făgetului nr. 158, Lugoj, jud. Timiş (tel:0256337409, email:crrnch.lugoj@yahoo.com).

Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Copii – Lugoj este o unitate de drept public, subordonată DGASPC Timiş. Centrul are ca scop îngrijirea, educarea şi reabilitarea copiilor cu dizabilităţi mintale care beneficiază de măsura plasamentului şi a copiilor cu dizabilităţi mintale din comunitate care au nevoie de servicii de recuperare.

Centrul oferă următoarele servicii: îngrijire şi educaţie; şocializare şi petrecere a timpului liber; servicii de recuperare şi reabilitare. Pentru a putea oferi servicii de calitate, Centrul are oraganizate săli/ateliere/cabinete dotate corespunzător,după specificul fiecaruia: kinetoterapie, hidroterapie (piscină interioară), sală senzorială, de discriminare a percepţiei vizuale, meloterapie, de socializare, ludoterapie, de artterapie, atelier de ţesut covoare (neutilizat la momentul vizitei), atelier de ceramică, cabinet de logopedie, seră şi piscină exterioară.

2. BENEFICIARI

Beneficiarii Centrului sunt copii cu afecţiuni mintale asociate cu alte tipuri de deficienţe – motorie, vizuală, auditivă, cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani (deşi în practică erau cazaţi şi beneficiari mai mari), lipsiţi temporar sau definitiv de îngrijire părintească, şi copii cu dizabilităţi din comunitate (familii naturale sau substitutive), care au nevoie de servicii specializate.

La momentul vizitei, în Centru se aflau 51 de beneficiari, iar 12 dintre aceştia erau imobilizaţi la pat.

Beneficiarii din acest Centru au o varietate foarte largă de probleme. Majoritatea sunt beneficiari cu dizabilităţi severe, 12 dintre ei imobilizaţi, fără abilitatea de a se hrăni singuri sau de a primi hrană solidă, care nu au control sfincterian. Beneficiari cu vârste mai mari de 18 ani erau cazaţi împreună cu copii cu vârsta sub 7 ani datorită faptului că aveau aceleaşi probleme de sănătate. Experţii au constatat că beneficiarii erau cazaţi fără a se ţine cont de sex sau vârstă, iar personalul a subliniat că se recurge la acestă măsură pe motiv că ei nu-şi dau seama şi nu conştientizează diferenţele. De asemenea, au fost identificate multe situaţii în care beneficiari adolescenţi şi tineri cu dizabilităţi intelectuale uşoare participau la activităţi alături de beneficiari adolescenţi cu întârziere severă de intelect sau cu copii mici cu intelect liminar.

3. ASISTENŢĂ JUDICIARĂ

Beneficiarii nu au acces la nicio formă de asistenţă juridică; nu sunt informaţi cu privire la procedurile judiciare pe care le au la dispoziţie nici de către personalul Centrului şi nici de către alţi reprezentanţi ai instituţiilor publice sau ai ONG-urilor.

Beneficiarii cu care experţii au vorbit au afirmat că nu vor să fie în acest Centru deoarece îşi doresc să se întoarcă în familie sau să se încerce integrarea lor în comunitate. Un beneficiar, în vârstă de 13 ani, care a fost în asistenţă maternală de două ori a ajuns în Centru, în urmă cu doi ani, fără să fie întrebat sau audiat de instanţă sau Comisia de protecţie a copilului dacă doreşte să rămână la asistentul maternal sau vrea să îi fie schimbată măsura şi să ajungă în Centru. Ca urmare a discuţiilor cu beneficiarul, dar şi cu personalul Centrului, experţii au constatat că relaţia dintre acest beneficiar şi asistentul maternal la care a fost este una foarte bună, fiind des vizitat de familia substitutivă. Mai mult, de sărbătorile de iarnă a fost la aceştia pe care îi iubeşte – ne subliniază beneficiarul.

O altă beneficiară care a insistat să vorbească cu noi, ne-a lăsat să înţelegem că este abuzată sexual de alţi beneficiari şi că vrea să fie mutată din acest Centru sau să facem cumva să fie luată acasă de familie care nu o mai vizitează de câţiva ani. Încercând să aflăm mai multe despre situaţia de abuz, aceasta a refuzat să dea detalii spunând că îi este frică să ne povestească. În comentariile făcute cu privire la acest aspect, a menţionat numele unui angajat care o duce într-o încăpere din spate, fără să vrea să dea detalii despre ce se întâmplă acolo. Întrebată dacă a vorbit cu psihologul despre asta, ne-a comunicat că nu este psiholog în Centru şi nu are cui să îi spună nimic despre ce i se întâmplă.

Experţii au constatat că niciunul dintre beneficiari nu îşi cunoştea drepturile, nu exista o procedură internă cu privire la posibile plângeri şi nicio altă posibilitate de sesizare a posibilelor încălcări grave ale drepturilor beneficiarilor.

4. CONDIŢII DE CAZARE

Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Copii funcţionează în 2 clădiri, împărţind acelaţi spaţiu exterior cu alte 2 clădiri în care funcţionează un centru pentru adulţi cu dizabilităţi intelectuale. Toate clădirile sunt foarte  vechi, aflate într-o stare avansată de degradare. Într-una dintre clădiri se regăsesc birourile administrative, sala senzorială, de discriminare a percepţiei vizuale, meloterapie, de socializare, ludoterapie, de artterapie, un atelier de ţesut covoare, un atelier de ceramică. În cea de-a doua clădire se află sala de mese şi bucătăria, dormitoarele, băile, iar la mansardă săli de terapie (logopedie, kinetoterapie, ludoterapie) şi o sală de întâlnire.

Centrul era supraaglomerat la momentul vizitei. Dormitoarele aveau o suprafaţă foarte mică pentru numărul de beneficiari care erau cazaţi în fiecare cameră. Într-un dormitor, D1, erau 8 paturi de 1 persoană şi un pătuţ de copil mic. Între paturi mai era spaţiu doar cât să se deplaseze o persoană. Aici erau cazate 2 fete şi 7 băieţi, cu vârste cuprinse între 7 şi 20 de ani. Majoritatea nu se puteau alimenta singuri şi nu se puteau deplasa. Aspectul beneficiarilor era neîngrijit, miroseau urât, hainele şi lenjeriile erau murdare, saltele de pe paturi uzate, iar paturile de diverse dimensiuni degradate. În aceeaşi încăpere erau două dulapuri pline cu haine şi încălţăminte vechi, degradate, ce nu păreau folosite. Nu existau haine personale; toate erau la comun pentru cei 9 beneficiari din acest dormitor.

În celelalte 4 dormitoare erau: în două dintre ele, 6 şi 8 paturi înghesuite, iar în alte două erau 10 şi 12 paturi din lemn suprapuse. Fiecare dormitor avea câte un dulap plin cu haine. La cazarea beneficirilor nu se ţine cont de vârsta sau sexul acestora. Ultimele 2 dormitoare arătau mai îngrijit şi erau mai curate. Băile nu aveau uşi la toalete şi la duşuri; exista numai uşa de la intrarea în baie. 26, respectiv 25, de persoane foloseau o baie cu 6 cabine de duş. Într-o baie, pe o saltea şi cu furtun instalat la duş, erau spălate persoanele care nu se puteau deplasa singure.

Sala de mese era neaerisită, cu miros intens de mâncare stricată. Mâncarea nu este preparată în Centru, iar beneficiarii primesc mâncare în afara meselor doar dacă mai rămâne de la masa precedentă.La momentul vizitei, într-o galeată de tablă, neacoperită, aflată pe masa din bucătărie era orez gătit primit în seara precedentă. Întrebată o infirmieră dacă acesta urma a fi servit la masa de prânz, a negat. Experţii nu au înţeles de ce era păstrat în acele condiţii şi de ce se afla în bucătărie dacă nu se urmărea servirea lui şi a solicitat personalului să îl arunce imediat.

5. TRATAMENT MEDICAL

Toţi beneficiarii se aflau sub tratament medical, toţi având un diagnostic psihiatric. În permanenţă este un asistent medical în Centru. Beneficiarii au acces la serviciile spitalului din oraş atunci când este nevoie.

Nu exista, la momentul vizitei, un registru al contenţionărilor deoarece personalul a menţionat că nu se recurge la această măsură, deşi mulţi beneficiari aveu o dizabilitate severă sau gravă. Unii dintre beneficiari prezintau semne de suprasedare: lentoare în vorbire, privire înceţoşată, viteză de reacţie scăzută. Nu exista nicio încăpere care să poată fi folosită ca izolator. Personalul a menţionat că atunci când un beneficiar este agitat, este plimbat în curte, chiar şi în perioada rece.

Centrul nu are un psiholog propriu. La nevoie, printr-o solicitare scrisă adresată DGASPC Timiş, aceasta trimite în Centru un psiholog, pentru câteva ore, care să ofere asistenţa necesară beneficiarilor.

6. ACTIVITĂŢI

Fiecare persoană găzduită în Centru de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Lugoj ar trebui să beneficieze de asistenţă medicală, socială şi psihologică, în vederea sigurării unui nivel decent de îngrijire, recuperare, reabilitare şi inserţie socio-profesională.

Activităţile desfăşurate în cadrul Centrului ar trebui să se desfăşoare în baza unui planul individual de intervenţie, document care stabileşte în detaliu obiectivele, etapele şi acţiunile care vor fi întreprinse de personalul responsabilizat, pentru a raspunde tuturor cerinţelor de sănătate, îngrijire, recuperare şi reabilitare a beneficiarilor.

În acest sens sunt desfăşurate următoarele activităţi de îngrijire a beneficiarilor: cazare, hrănire (prin pasare mâncării unui număr de 11 beneficiari), igienă personală (baie de două ori pe săptămână: marţea şi vinerea), supravegherea şi menţinerea sănătăţii, administrarea tratamentului, sprijin şi ajutor în îndeplinirea activităţilor de viaţă cotidiană etc. De asemenea, sunt desfăşurate activităţi privind creşterea gradului de autonomie a beneficiarilor: dezvoltarea autonomiei personale (autoservire şi autogospodarire, dezvoltarea capacitatilor psihoindividuale necesare adaptării la mediu), artterapie, meloterapie, ergoterapie, consiliere psihologică la cerere, kinetoterapie.

Centrul îşi propune şi activităţi privind sprijinirea beneficiarilor pentru a deveni membri cât mai activi şi mai responsabili ai comunităţii de apartenenţă, pentru a menţine o relaţie strânsă cu familia şi comunitatea locală prin informare şi consiliere socială, pregatirea pentru viaţa independentă, socializare şi petrecerea timpului liber, îndrumare vocaţională, asistenţă socială..Copiii cu nevoi speciale, cu vârsta cuprinsă între 2-18 ani sunt integraţi în activităţi educaţional-recuperatorii organizate pe grupe şi beneficiază de terapii specifice (individuale) în funcţie de problemele/nevoile fiecărei persoane în parte, instituţiei revenindu-i rolul de ocrotire, învăţare, recuperare, terapie şi integrare socială într-o măsură cât mai mare.

Activităţi desfăşurate:

·         activităţi de îngrijire;

·         activităţi educative, de stimulare senzorio-motorie, cognitivă, de formare a autonomiei personale, de socializare şi petrecere a timpului liber;

·         kinetoterapie, hidroterapie şi masaj;

·         logopedie;

·         ergoterapie/terapie ocupaţională-ludoterapie, artterapie, meloterapie;

·         consultaţii medicale ale copiilor, precizarea diagnosticului, prescrierea tratamentului;

·         activităţi în atelierele de lucru- confecţionare covoare, pictură, desen, colorat, modelaj etc.

23 de beneficiari frecventează cursurile Şcolii speciale din apropiere unde au acces la activităţi şi servicii suplimentare, în conformitate cu nevoile fiecăruia.

7. CONTACT CU EXTERIORUL

Majoritatea beneficiarilor nu mai au legături cu membri ai familiei, deşi peste 90% nu îşi doresc să fie acolo, ci cu familia. Se iese periodic în oraş, însă nu sunt primiţi prea bine de către localnici. Au fost încheiate parteneriate cu alte şcoli din Lugoj cu care sunt organizate activităţi comune de sărbători. Nu sunt ONG-uri care să îi viziteze sau cu care să fi dezvoltat parteneriate.

8. RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

În urma discuţiilor cu personalul şi cu beneficiarii, experţii CRJ au constatat că unele drepturi ale beneficiarilor nu sunt respectate.

E. în vârstă de 14 ani, afirmă că a fost mutată de la alt centru de plasament din oraş în urmă cu 2 luni pentru a fi alături de fratele ei în vârstă de 16 ani, F., care vorbeşte foarte puţin având întârziere mintală. E afirmă că mai are încă 2 surori mai mari, precum şi mamă şi tată. E a spus că un infirmier „mă bate cu palma şi cu pumnii, mă pune să fac genoflexiuni”, ” m-a violat, m-a legat de mâini şi de picioare de pat, vine peste mine în baie şi nu mă lasă în pace. D-na L. mă apără. Mai sunt şi alte fete în situaţia asta”. De asemenea, E afirmă că şi ea este uneori violentă cu personalul sau cu alţi beneficari.

O altă beneficiară majoră, N., care se flă de mult timp în Centru şi care este singura care confecţionează covoare, având tulburări de comportament, afirmă că se plictiseşte şi că s-a săturat de schimbat scutecele altor beneficiari. A mai menţionat că „doamnele îi bat pe copiii” şi dă exemplu concret două angajate care recent au bătut un alt beneficiar pentru că a încercat să fugă din Centru. Şi ea a afirmat că acelaşi infirmier o loveşte câteodată şi o strânge de gât. A menţionat că are o relaţie intimă, voluntară, cu un alt beneficiar şi că vrea să plece din Centru ca să locuiască cu prietenul ei.

Un alt beneficiar în vârstă de 17 ani, cu o uşoară întârziere mintală, a afirmat că se află în Centru din 2009, când a fost adus cu maşina de soţul asistentei maternale la care fusese în grijă mai mulţi ani, alături de fratele său şi de alţi copii. Fratele, cu probleme mai mari de comportament şi înţelegere este uneori violent. La momentul transferului în Centru nu a fost informat despre locul în care va merge şi nu i s-a cerut părerea în acest sens; ştie doar că asistenta maternală nu a mai putut să aibă grijă de ei deoarece a plecat în Germania. Avea o zgârietură la mână. Întrebat ce s-a întâmplat a afirmat ca acelasi infirmier menţionat şi de alşi beneficiari l-a lovit cu băţul, care l-a mai lovit şi altă dată. Acest beneficiar are pe parcursul interviului un comportament submisiv, vizibile semne de anxietate, timiditate, mimică imobilă, liniară, nu zâmbeşte, dar nici nu se încruntă, pare aplatizat, blocat, împietrit emoţional; vorbeşte putin, monosilabic.

Din discuţiile purtate cu beneficiarii au rezultat următoarele:

·         unii beneficiari nu au fost informaţi şi consultaţi cu privire la transferul lor în acest Centru;

·         beneficiarii nu au fost informaţi asupra drepturilor pe care le au şi nu îşi cunosc libertatea de comunicare;

·         beneficiarii nu ştiu că pot formula plângeri cu privire la încălcarea drepturilor lor, mai ales în situaţii de abuz fizic sau emoţional, şi nu există un registru cu astfel de plângeri (nici procedură internă de soluţionare a cestora).

Niciunul dintre beneficiarii cu care experţii au vorbit nu pare a fi mulţumit de ceea ce se întâmplă în acest Centru.