Monitorizarea independentă a centrelor pentru persoane cu dizabilități – ce presupune?

8.02.2020

Centrul de Resurse Juridice (CRJ), organizaţie neguvernamentală de apărare a drepturilor omului desfăşoară activităţi de monitorizare independentă şi inopinată a observării modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi plasate în instituţiile rezidenţiale publice si private (ex. Centre de recuperare și reabilitare, centre de plasament, case de tip familial, locuințe protejate, spitale de psihiatrie).

Prima colaborare instituţionala în acest domeniu a apărut în octombrie 2003 în cadrul programului „Pledoarie pentru Demnitate”. Colaborarea a fost semnată cu Ministerul Sănătăţii şi cu Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (în prezent, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Copil şi Adopţie, ANDPDCA), fiind continuată de protocoale semnate cu Ministerul Sănătăţii si Ministerul Muncii în 2014, şi următorul în anul 2019. Vezi protocoale.

Singura perioadă în care Centrului de Resurse Juridice nu i s-a permis oficial în baza unui protocol de colaborare, să desfăşoare activităţi de monitorizare, din 2003 și până în prezent, a fost cuprins între toamna anului 2017 și decembrie 2019. Acest lucru a fost contestat oficial de autorităţi ale Consiliului Europei, astfel Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei a transmis Prim Ministrului Guvernului României de acea perioadă, o scrisoare prin care solicita ca Centrului de Resurse Juridice să îi fie permis să îşi continue activitatea în centrele de tip rezidenţial pentru persoanele cu dizabilităţi (varianta în limba română aici.) Deci timp de aproape 17 ani, cu mici sincope, experții CRJ au efectuat activități de prevenire și sesizare a tratamentelor rele, inumane și degradante săvârșite asupra persoanelor cu dizabilități instituționalizate.

În acest context trebuie menţionat faptul că CRJ a deschis împreună cu INTERIGHTS Londra calea accesului la justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate, schimbând jurisprudenţa CEDO prin hotărârea Marii Camere din 2014 „CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu c. României”. În acelaşi context amintim Decizia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, organism care urmăreşte punerea în executare a hotărârilor Curţii, decizie care pune în vedere statului român necesitatea de a asigura vizite independente în instituţii privative de libertate în care se află sau se pot afla persoane cu dizabilităţi.

Prin urmare, activitatea de monitorizare a CRJ nu constituie un lucru nou. Această activitate, pornită de la experiența continuă, constantă a monitorizărilor inopinate, s-a diversificat din 2003 până azi. S-au făcut procese test, s-a acordat asistență juridică pentru cei care nu au nicio sansă reală de a reclama în vreun fel încălcarea vreunuia dintre drepturile lor fundamentale, din cauza condițiilor izolate de viață, a lipsei informării, dar mai ales a faptului că, de multe ori, drepturile le sunt încălcate tocmai de către cei în custodia cărora se află. Am militat pentru modificarea legislației pentru a face monitorizarea independentă o practică asumată de stat, prin înființarea unui mecanism dedicat, înființat astfel în 2016. Facem constant demersuri pentru ca activitatea acestei instituții să reflecte principiul și obiectivele pentru care a fost înființat, conform recomandărilor internaționale. În paralel, documentăm și sprijinim procesul de dezinstituționalizare asumat de România, astfel încât beneficiarii să poată avea într-adevăr o viață independentă în comunitate, inclusiv sprijin real în luarea deciziilor (de aici și necesitatea unei dezbateri și unei acțiuni asumate pe tot ceea ce înseamnă înlocuirea tutelei cu „decizia asistată” – obligatorie şi în baza Ordinului ministrului muncii  nr. 82 din 2019 (Standard nr. 14).

Ne-am asumat totodată ca, pe lângă demersurile legale și instituționale, să contribuim activ la informarea și educarea publică pe aceste teme care țin de respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Facem asta nu doar prin comunicarea constantă către publicul larg prin canale media consacrate, dar și prin acțiuni de conștientizare și instruire direcționate atât către cei care lucrează direct cu persoane cu dizabilități, dar și către jurnaliști, avocați și comunitate.

În concluzie, scopul monitorizării efectuată de CRJ este acela de a spori gradul de protecţie şi de respectare a drepturilor acestor persoane, de a urgenta trecerea la viaţa în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a accesului la justiţie al acestora, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221 din 2010 de ratificare a Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

Într-o societate modernă unul dintre indicatorii de măsurare ai democraţiei este acela al respectării drepturilor grupurilor vulnerabile, în cazul de faţă al persoanelor cu dizabilităţi (fie acestea copii sau adulţi). Vorbim în România despre aproximativ 25.000 de minori şi adulţi cu dizabilităţi  aflaţi în custodia statului, în instituţii pe care nu le pot părăsi niciodată, de unde nu pot solicita ajutor şi care nu au un mecanism de reprezentare ori de plângere adecvate. Câteva mii de persoane au reprezentanţi legali, angajaţi şi sefi de centre sau chiar directori generali ai Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.

CRJ monitorizează nu doar ce se întâmplă dincolo de ușile închise ale centrelor pentru persoane cu dizabilități, dar și modul în care România face progrese și își respectă angajamentele și obligațiile în timp. Monitorizăm câte dintre aceste persoane mor anual în centre, cauzele, modul în care aceste decese atrag acțiuni concrete ale organelor de investigare ( motiv pentru care CRJ a încheiat în anul 2015 şi un protocol de colaborare cu Ministerul Public în vederea preluării şi investigării relelor tratamente şi /sau deceselor suspecte). De asemenea am solicitat și sintetizat informații legate de costurile pe care le implică pentru stat, în diferite condiții și contexte, gestionarea acestor persoane, la ce standarde și la ce nivel calitativ, precum și care este rata cu care România investește într-adevăr în dezinstituționalizare, mai degrabă decât în resuscitarea vechiului sistem.

Nu în ultimul rând, CRJ s-a implicat direct, activ, în deschiderea serviciilor în comunitate și în scoaterea beneficiarilor din centrele unde drepturile le erau încălcate.


Timp de doi ani de zile, din spatele zidurilor de la CIA Olteni, Silviu a trimis scrisori la DGASPC Teleorman, a sunat zilnic experții CRJ, care i-au preluat cazul. 

____________________________________

Cu siguranţă că aceste lucruri deranjează un status quo împământenit dinainte de 1989 conform căruia persoanele cu dizabilităţi trebuie ferite de ochii publicului, de preferat izolate la marginea unor comunități rurale, greu accesibile.  Din această perspectivă, CRJ a devenit, în diferite contexte, ținta atacurilor lucrătorilor din sistem, care fie nu înțeleg care este scopul unui astfel de sistem, fie se tem să își asume răspunderea pentru acțiunile pe care le iau, din rea-credință, comoditate sau din necunoașterea legii, pentru persoanele instituționalizate, cu încălcarea flagrantă a drepturilor acestora, așa cum CRJ a arătat în repetate rânduri. Celor care își canalizează energiile pentru a descuraja și decredibiliza acțiunile CRJ, le transmitem că scopul tuturor acestor acțiuni este acela de a reforma un sistem care trebuie să funcționeze cu respectarea drepturilor beneficiarilor lui. Ne oferim tot sprijinul, gratuit, celor care înțeleg și își doresc să participe, ca parte a sistemului, la îmbunătățirea lui, așa cum am făcut-o în repetate rânduri.

Menționăm că CRJ alocă fonduri exclusiv private pentru vizitele de monitorizare, indicate adecvat în cazul fiecărui program pe care îl derulăm.

WP-Backgrounds by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann