”Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice” se referă la violența fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic, ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima. Măsura care se poate lua în astfel de situații este emiterea unui ordin de protecție (provizoriu sau obișnuit – vezi secțiunea relevantă pe această pagină).
Există și o prevedere în codul penal , care se numește ”violența în familie” și care se referă la fapte foarte grave săvârșite asupra unui membru de familie (omor, omor calificat, lovire sau alte violențe fizice, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte) – în aceste circumstanțe pedeapsa maximă se majorează cu o pătrime. Prin membru de familie în acest context se înțelege ascendenții și descendenții (părinți/bunici, copii/nepoți), frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția; presoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Tot la categoria violență domestică pot intra şi alte infracțiuni din codul penal cum ar fi infracțiunile din categoria celor contra persoanei sau contra patrimoniului, însă care sunt comise între persoanele menționate în paragraful anterior.